DISCLAIMER: dupa ce ca nu mai am habar de politica romaneasca, mai am si tupeul sa discut despre treaba asta. si ma astept ca prietenii pe care ii citez aici sa se supere pe mine citind ce am scris. i’as ruga sa aiba rabdare si sa citeasca pana la capat, deoarece articolul de astazi nu este indreptat impotriva lor.
intre turul I, turul II si turul pantalonilor mei, va spun sincer ca al treilea tur ma intereseaza cel mai tare. si m’ar fi interesat la fel de tare in conditiile in care nu as fi fost in Canada, ci in romania. dar nu despre asta vreau sa discut acum, ci despre campaniile electorale de succes desfasurate pe spinarea romanilor cu chef de vot. ca eu am vrut sa votez, dar nimeni nu s’a aratat interesat. asa ca vreau, nu vreau, raman sa dau zapada peste paralela 60 in timp ce altii iau bani de pe urma votului.
am spus ca sunt niste campanii electorale de succes si pot sa demonstrez treaba asta. sunt de succes pentru ca fac apel la cele mai elementare tehnici de manipulare, si iarasi, sunt de succes pentru ca oameni pe care ii credeam ne-manipulabili ajung sa cada in plasa unor specialisti in tras sforile. exact ca in anul 2000, cand “am avut de ales intre doua rele si l’am ales pe cel mai mic”, tot ce inseamna mijloc de informare in masa a descoperit ca are loc sa insface un ciolan si s’a aliat cu o tabara sau cu alta, in speranta ca va primi ceva mai mult zgarci cand se va trage linia si se vor numara voturile. iar prietenii mei, cu care altfel discut normal despre computere, tehnologie, specia umana si Stephen Hawking, ma socheaza acum cu opinii sforaitoare despre ce “trebuie facut in romania.” e drept ca 9000 de kilometri distanta imi dau dreptul sa fiu detasat si sa vad lucrurile putin mai limpede, fara sa ma ard la flacara evenimentelor in plina desfasurare din orasul lui Bucur. dar nu credeam ca trebuie neaparat sa iei distanta, aveam pretentia ca intelectul si judecata rationala, sanatoasa, inca sunt fundamente ale unor decizii corecte.
stupid me, sa gandesc asa ceva si sa ignor persuasiunea electorala bagata cu forta pe gat prin orice mijloace. nu vreau sa stiu cate mii de tone de lemn s’au transformat in manifeste electorale, cate miliarde din taxele pe munca romanilor s’au varsat in tricouri, sepci si mici de campanie, cati elevi de liceu sunt gata sa zbiere pe strazi cu pancarta in mana pentru 20 de RON sau un iPhone, si cata benzina o sa se verse pentru turismul electoral de la sate. ma’ntreb daca au ajuns sa vopseasca si painea in culorile partidului, va dati seama? cumperi o paine, e galbena cu scris albastru si sageata PNL, ce campanie mai buna decat painea de fiecare zi a romanului? iar colorantul alimentar nu e foarte scump nici el.
dar deviez. “gullible” cum ma aflu, am crezut sincer ca prietenii mei ramasi in urma au sa vada porcariile prezentate in direct la televizor, au sa inteleaga ca totul este manipulare de cea mai joasa speta si au sa fie in stare sa discearna intre adevar si lucrurile scoase din context si umflate grotesc doar pentru ca politicienii X, Y si Z sa isi umfle teschereaua. pentru ca vorbeam ieri cu tbb si i’am spus, “e trist ca trei guzgani la costum stau in clipa asta intr’un birou si numara banii care li se varsa in buzunare, in timp ce noi, restul, inghitim rahat electoral si dam cu votul in urna.” deoarece la randul meu am manipulat si eu, electoral chiar, si e cat se poate de normal sa vad tehnici de manipulare la randul meu (pentru curiosi: da, l’am ajutat pe prietenul meu Kelly sa iasa primar in Hay River, unde locuiesc. i’am facut, impreuna cu nevasta din prima casatorie ©, toata campania electorala: bannere, discursuri, atmosfera la mitingurile electorale. am invatat si noi ceva din romania, ok?)
am crezut, zic, ca dupa atatea experiente nefericite din trecut, macar o data oamenii se vor trezi si vor intelege ca istoria se repeta, ca aceiasi bisnitari le fura banii de taxe si banii munciti cinstit, ca macar de data asta… ca macar de data asta n’am sa mai aud “daca nu ma duc la vot are sa iasa ala.” si i’am spus lui Ovidiu, cu care am vorbit tot ieri – “din pacate masa electorala are memoria foarte scurta. si de fiecare data cand e pe cale sa se arunce in cap, uita cum s’a aruncat in cap exact la fel la alegerile trecute.” cand s’a dus, identic, la vot ca sa nu iasa “ala”.
din patru in cinci ani, orice roman cu IQ’ul peste medie se transforma in expert de campanie. nu spune nimeni ca nu trebuie sa ne exercitam un drept democratic, insa chiar nu vedeti ca am ramas cu dreptul, iar democratia s’a evaporat pe nesimtite, si acum ii serveste numai pe cei alesi? au trecut, din pacate, 20 de ani de cand o alta “democratie” a fost rasturnata, acea “democratie” in care totul era pentru popor dar poporul nu vedea nimic din ce i se cuvenea. si inteleg ca generatiile mai proaspete nu au cum sa stie treaba asta, dar nu pricep cum vitele batrane, care au suferit in frig la cozi la zahar, ulei si carne, au putut sa uite atat de usor. vedeti dar ca si propaganda comunista a functionat bine, i’a indobitocit pe oameni pana la punctul la care nu mai stiu sa faca diferente bazate pe bunul simt si considera ca raul era de fapt bun.
si ca sa ma intorc la expertii de campanie ad-hoc, exemplul clasic este prietenul care iti spune, “da, dar ai vazut ce a facut candidatul Z?” nu, draga prietene, nu am vazut si daca e sa spunem adevarul, nu ai vazut nici tu. ti s’a spus, de catre o televiziune, un ziar sau un alt “expert de campanie”, dar tu n’ai vazut cu ochii tai. iar faptul ca preiei o informatie si o transmiti nu este in beneficiul tau, chiar daca pe moment nu iti dai seama. ii ajuti pe guzganii aia trei sa isi umfle buzunarele si le faci jocul. si asta te transforma si pe tine in masa de manevra, intr’o cifra adunata la statistica votantilor pentru opozitie.
nu am caderea sa judec motivele pentru care oamenii aleg sa mearga la vot, sau daca merg, sa voteze cu Z, W si Q. pana la urma am inteles, venind in Canada, ca oamenii au dreptul la propria opinie, indiferent pe ce cale ajunge sa se formeze ea, opinia. insa aici, pe blog.andix.org, imi exprim eu propriile opinii, iar faptul ca alegerile prezidentiale din romania sunt de fapt un razboi al manipularilor si al loviturilor sub centura este opinia mea personala. mai mult, razboiul alegerilor prezidentiale din romania are ca unic scop sa mascheze un dezastru economic si social, oferind publicului paine si circ – destul cat respectivul public sa nu vada mizeria de sub covor, de dupa colt, de pe strada sau, mai ales, de la televizor. sa aiba onoratul public bunavointa sa-si aminteasca de episodul Taverna Sarbului din 2004, cand in noaptea post-electorala proaspatul presedinte ales batea palma cu politrucii si impartea ciolanul pentru urmatorii 5 ani: cine are sa fure, cat si de unde. si sa mai aiba onoratul public in vedere faptul ca yours truly a scris intotdeauna pe blog.andix.org despre lucruri pe care le’a vazut cu ochii din dotare, ba uneori chiar si cu aparatul foto. de aceea povestile pseudo-politice din romania se opresc undeva in 2007, cand am incetat sa mai fiu “masa de vot”, “ziarist” si, din pacate, roman.
as vrea sa spun ca ultimul paragraf e un sfat, dar din pacate nu am nici caderea sa dau sfaturi, asa ca ultimul paragraf e o constatare. indiferent cu cine “votati”, votul vostru n’are sa schimbe rezultatul. iar rezultatul, din pacate, este ca pana la o noua revolutie in romania se va fura legal, iar voi veti munci pe o nimica toata din care veti plati 75% taxe si impozite. restul sunt doar vorbe, sa umple “timpii de antena.”
November 27th, 2009 | Tags: 2009, alegeri, andix, bipezi, campanie electorala, frustrari, manipulare, presedinte, timp de antena, turul 2 | Category: porcilor, tetanie romana, vorbeste gura fara mine | Comments (15)