casa cu pompa
nu, daca intrebati, inca nu ne’am mutat “de tot”. adica, din punct de vedere tehnic ne’am mutat, dar mai sunt lucruri de facut si inca sunt o multime de cutii nedesfacute in jur, ceea ce inseamna ca nu ne’am mutat. adica nu gasesc chilotii pe raftul de chiloti si nici pasta de dinti nu prea e la locul ei. si nici nu’mi vine sa zac pe canapea in living intrucat televizorul e in continuare in cutia lui si nu prea am de ce sa ma uit la un perete gol. si n’am predat cheile de la casa veche, unde mai avem de curatat covorul de la parter. c’asa e civilizat, sa lasi casa curata dupa ce’ai terminat de stat acolo.
dar deraiez. vroiam sa spun ca orice casa, in general, e un lucru mare, mai ales atunci cand nu o cumperi noua iar proprietarul dinainte, desi s’a angajat sa predea casa “la cheie”, de fapt o preda “la cheie plus diverse alte lucruri care nu i’au mai trebuit si pe care le’a lasat in urma.” stiti la ce ma refer, rahaturile alea pe care omul in viata le aduna ca un soarece, care’i umplu inutil rafturile, pe care nu le foloseste niciodata si raman pacoste cand isi vinde locuinta si noul proprietar trebuie sa le duca la groapa de gunoi pe cheltuiala lui. nu stiu daca are rost sa scriu aici toata lista, e mai semnificativ sa povestesc cum, o zi sau doua dupa ce am luat casa in posesie, m’a pus necuratul sa ma asez “de sus” pe una din canapelele abandonate in subsol. eu am gandit ca ma relaxez, dar la fel ca’n povestea cu printesa si bobul de mazare, ceva ma deranja sub cur. obosit de la carat cutii, n’am stat sa investighez ce si cum, m’am mutat doar mai incolo si durerea in cur a disparut. insa mai pe seara am invitat un prieten la o bere nordica (1320 ml) si nefericitul mi’a marturisit ca si pe el il deranjeaza ceva in posterior, intrucat se asezase pe locul unde patisem eu neplacuta. cum prietenul, pe numele sau Kevin, e nascut in America de Nord, a stiut ca pe noul continent pernele de la canapea se pot scoate, ceea ce a si facut. sub perna canapelei se aflau urmatoarele: un pantof de copil, trei carti pentru varste prescolare, un pix, un creion, diverse alte gunoaie, precum si sursa durerii in cur: o sapca de la Home & Hardware, nou-nouta, care avea pe interior un mulaj de plastic dur, cu scopul sa mentina forma rotunda a sepcii. mulajul si’a facut datoria, mie mi’a fost insa un pic mai greu sa explic nevestei din prima casatorie © cum am obtinut anumite vanatai in partea posterioara. Kevin are si el nevasta, dar nu ne’am mai intalnit de atunci. probabil din acelasi motiv.
asa. acum ca am creat atmosfera, ar fi cazul sa explic si care’i treaba cu titlul. ca ne’am luat intr’adevar casa cu pompa. si nu orice pompa, nu hidrofor si nici pompa de fantana, ca nu se sapa fantani in permafrost. ci pompa de pompa, cum n’ati mai vazut (si nici eu pana ieri, decat pe internet si’n filme).
nevasta din prima casatorie © a fost dupa niste interese de serviciu timp de vreo doua saptamani, in care eu am luat casa in primire de unul singur si tot de unul singur am mutat mobile, lucruri, troace, ace, brice si ce mai are omul prin gospodarie. (terminati cu bancurile, ca delegatia fusese anuntata inainte sa ne hotaram sa cumparam vreo casa.)
si cum a venit ea vineri de la un’se agata harta in cui in nordul inghetat, a dorit sa vada casa. care la momentul respectiv n’avea pompa. s’a uitat, s’a tot uitat, pe urma s’a facut tarziu si ne’am dus sa dormim. a doua zi am reluat uitatul de unde’l lasasem, dupa ce ne’au trecut aburii de Bacardi. si cum se uita ea asa, cand in jur cand pe tavan, numa’ ce vede infipta intre respectivul tavan si galeria de incazire, intre doua grinzi, o cutie. ceva mai pitita, n’o vedeai din prima. am tras un scaun, am intins mana si am dat jos obiectul. dupa ce m’am uitat in cutie, eu am inceput sa injur™ ca la usa cortului, intrucat in cutie se aflau o gramada de lucruri noi-noute (fete de priza, fete de intrerupator, suruburi, saibe si dibluri) pe care cheltuisem o mica avere la feroneria locala, intrucat lipseau din casa. ba mai mult, apucasem sa le si montez, deci nici vorba sa le mai scot sa le duc inapoi la magazin. am terminat de injurat™ si am tras amandoi concluzia ca nu suntem noi tampitii aia norocosi care sa gaseasca o suta de mii de dolari ascunsi in grinzi. insa cutia m’a inspirat, si cum inca eram urcat pe scaun am zis sa mai cercetez, ca nu se stie niciodata. si am gasit o punga (plastic, gen punga de un leu) pe care am adus’o la lumina. si ne’am uitat in ea. ca doar am gasit’o pe proprietatea noastra, deci aveam dreptul. in punga, pe care am dat’o jos cu grija, se gasea obiectul din imaginea de mai jos, impreuna cu alte accesorii.

daca nu va e foarte clar ce’i aia, CLICKY. noi intai ne’am hlizit cateva minute, apoi l’am compatimit pe “bietul om” (care, daca ma intrebati, nu are nevoie de prea multe compatimiri intrucat poarta tricou de cocalar si ii put picioarele - stiu, fiindca am gasit spray de picioare printre obiectele lasate in urma) iar intr’un final, dupa ce am dus punga la tomberon - ca doar n’o sa imi bag nimic in pompa altuia! -, am tras concluzia inteleapta ca ne’am cumparat casa cu pompa. si inca n’am descoperit totul, ca locuim aici doar de o saptamana.


