sarma, scotch si maple syrup

nu, daca intrebati, inca nu ne’am mutat “de tot”. adica, din punct de vedere tehnic ne’am mutat, dar mai sunt lucruri de facut si inca sunt o multime de cutii nedesfacute in jur, ceea ce inseamna ca nu ne’am mutat. adica nu gasesc chilotii pe raftul de chiloti si nici pasta de dinti nu prea e la locul ei. si nici nu’mi vine sa zac pe canapea in living intrucat televizorul e in continuare in cutia lui si nu prea am de ce sa ma uit la un perete gol. si n’am predat cheile de la casa veche, unde mai avem de curatat covorul de la parter. c’asa e civilizat, sa lasi casa curata dupa ce’ai terminat de stat acolo.

dar deraiez. vroiam sa spun ca orice casa, in general, e un lucru mare, mai ales atunci cand nu o cumperi noua iar proprietarul dinainte, desi s’a angajat sa predea casa “la cheie”, de fapt o preda “la cheie plus diverse alte lucruri care nu i’au mai trebuit si pe care le’a lasat in urma.” stiti la ce ma refer, rahaturile alea pe care omul in viata le aduna ca un soarece, care’i umplu inutil rafturile, pe care nu le foloseste niciodata si raman pacoste cand isi vinde locuinta si noul proprietar trebuie sa le duca la groapa de gunoi pe cheltuiala lui. nu stiu daca are rost sa scriu aici toata lista, e mai semnificativ sa povestesc cum, o zi sau doua dupa ce am luat casa in posesie, m’a pus necuratul sa ma asez “de sus” pe una din canapelele abandonate in subsol. eu am gandit ca ma relaxez, dar la fel ca’n povestea cu printesa si bobul de mazare, ceva ma deranja sub cur. obosit de la carat cutii, n’am stat sa investighez ce si cum, m’am mutat doar mai incolo si durerea in cur a disparut. insa mai pe seara am invitat un prieten la o bere nordica (1320 ml) si nefericitul mi’a marturisit ca si pe el il deranjeaza ceva in posterior, intrucat se asezase pe locul unde patisem eu neplacuta. cum prietenul, pe numele sau Kevin, e nascut in America de Nord, a stiut ca pe noul continent pernele de la canapea se pot scoate, ceea ce a si facut. sub perna canapelei se aflau urmatoarele: un pantof de copil, trei carti pentru varste prescolare, un pix, un creion, diverse alte gunoaie, precum si sursa durerii in cur: o sapca de la Home & Hardware, nou-nouta, care avea pe interior un mulaj de plastic dur, cu scopul sa mentina forma rotunda a sepcii. mulajul si’a facut datoria, mie mi’a fost insa un pic mai greu sa explic nevestei din prima casatorie © cum am obtinut anumite vanatai in partea posterioara. Kevin are si el nevasta, dar nu ne’am mai intalnit de atunci. probabil din acelasi motiv.

asa. acum ca am creat atmosfera, ar fi cazul sa explic si care’i treaba cu titlul. ca ne’am luat intr’adevar casa cu pompa. si nu orice pompa, nu hidrofor si nici pompa de fantana, ca nu se sapa fantani in permafrost. ci pompa de pompa, cum n’ati mai vazut (si nici eu pana ieri, decat pe internet si’n filme).

nevasta din prima casatorie © a fost dupa niste interese de serviciu timp de vreo doua saptamani, in care eu am luat casa in primire de unul singur si tot de unul singur am mutat mobile, lucruri, troace, ace, brice si ce mai are omul prin gospodarie. (terminati cu bancurile, ca delegatia fusese anuntata inainte sa ne hotaram sa cumparam vreo casa.)

si cum a venit ea vineri de la un’se agata harta in cui in nordul inghetat, a dorit sa vada casa. care la momentul respectiv n’avea pompa. s’a uitat, s’a tot uitat, pe urma s’a facut tarziu si ne’am dus sa dormim. a doua zi am reluat uitatul de unde’l lasasem, dupa ce ne’au trecut aburii de Bacardi. si cum se uita ea asa, cand in jur cand pe tavan, numa’ ce vede infipta intre respectivul tavan si galeria de incazire, intre doua grinzi, o cutie. ceva mai pitita, n’o vedeai din prima. am tras un scaun, am intins mana si am dat jos obiectul. dupa ce m’am uitat in cutie, eu am inceput sa injur™ ca la usa cortului, intrucat in cutie se aflau o gramada de lucruri noi-noute (fete de priza, fete de intrerupator, suruburi, saibe si dibluri) pe care cheltuisem o mica avere la feroneria locala, intrucat lipseau din casa. ba mai mult, apucasem sa le si montez, deci nici vorba sa le mai scot sa le duc inapoi la magazin. am terminat de injurat™ si am tras amandoi concluzia ca nu suntem noi tampitii aia norocosi care sa gaseasca o suta de mii de dolari ascunsi in grinzi. insa cutia m’a inspirat, si cum inca eram urcat pe scaun am zis sa mai cercetez, ca nu se stie niciodata. si am gasit o punga (plastic, gen punga de un leu) pe care am adus’o la lumina. si ne’am uitat in ea. ca doar am gasit’o pe proprietatea noastra, deci aveam dreptul. in punga, pe care am dat’o jos cu grija, se gasea obiectul din imaginea de mai jos, impreuna cu alte accesorii.

daca nu va e foarte clar ce’i aia, CLICKY. noi intai ne’am hlizit cateva minute, apoi l’am compatimit pe “bietul om” (care, daca ma intrebati, nu are nevoie de prea multe compatimiri intrucat poarta tricou de cocalar si ii put picioarele - stiu, fiindca am gasit spray de picioare printre obiectele lasate in urma) iar intr’un final, dupa ce am dus punga la tomberon - ca doar n’o sa imi bag nimic in pompa altuia! -, am tras concluzia inteleapta ca ne’am cumparat casa cu pompa. si inca n’am descoperit totul, ca locuim aici doar de o saptamana.

June 29th, 2009 | Tags: andix, bipezi, casa, frustrari, grinda, mutare, pompa, subsol, surpriza | Category: cazmale, gadget, porcilor | Comments (9)

am inteles mesaju’. da’ aveti rabdare acu’.

June 22nd, 2009 | Category: cazmale | Comments (7)

preiau, prima data de cand scriu aici, o poveste de la zalex. lasand la o parte vanitatea si ego’ul, luati de vedeti videoclip mai jos.

si apoi dati’l mai departe. printre toate porcariile virale care circula pe internet, poate sa’si faca loc si un lucru bun. ba chiar e indicat sa se intample asa.

comments closed on purpose. nu e nimic de spus aici.

probleme cu clipul? incearca aici: CLICKY

via zalex via Playing For Change

UPDATE 1:

UPDATE 2:

si mai sunt. de astazi playingforchange are un loc in blogroll.

June 8th, 2009 | Tags: andix, bipezi, lucruri bune | Category: suna bine | Comments (1)

dupa doi ani si jumatate de amorteala, am reusit sa resuscitez andix.org .

nu sunt foarte multe surprize, fata de ce s’a publicat pe blog. sunt cateva “vechituri noi” in premiera, si aceleasi “noutati vechi”. este mai mult o prezenta fotografica pe internet. injuraturi si sugestii aici, intrucat “dincolo” nu sunt activate comentariile, si nici nu vor fi vreodata.

si… daca stie cineva ce sa’i fac autoviewer’ului ca sa nu mai adauge luminozitate la fotografii si sa foloseasca fisierele originale, pururi va fi apreciat pentru ajutor si i se vor trimite urmatoarele: un capac de roata de Chevrolet, o maslina in ambalaj individual vidat, si sfoara cu care a legat vecinul barca la ultima partida de pescuit.

follow the white rabbit - ca sa nu mai scrieti adresa’n browser.

June 5th, 2009 | Tags: andix, bipezi, foto, fotografie, frustrari, imagine, site, website | Category: cazmale, tampitluri, vorbeste gura fara mine | Comments (10)

v’ati prins din context ca o vreme subsemnatul a functionat ca fotojurnalist (also known as “fotograf de presa”). printre atributiile unei asemenea functii se afla si deplasarea pe teren, la locul faptei, unde se executa actul fotografic. tot pe teren, cu ajutorul laptopului din dotare si al telefonului mobil, fotografia este prelucrata minim (i se reduc dimensiunile, eventual se cropeaza si se ajusteaza din poignee), respectiv este trimisa pe e-mail sau ftp la redactorul de serviciu. de cele mai multe ori asta se intampla cand lucrezi la o agentie de presa, ori cand ziarul e “pe terminate”, adica trebuie sa plece macheta la tipografie si e absolut urgent sa ajunga imaginile la timp.

cum in seara asta lucrez la un site de fotografie, am dat in arhiva proprie peste un set de imagini pe care le’am trimis candva la redactie, impreuna cu textul explicativ. textul este foarte important, mai important decat imaginile. si o sa vedeti de ce.

treaba de care va zic se intampla cam prin 2005-2006, cand lucram eu cu aplomb la ziarul Scanteia Adevarul, unde era sefa Corina, nevasta lu’ Dan, tipul care facea afaceri pe carca ziarului cu se ocupa de calculatoarele din redactie. dar despre ei doi, cu alta ocazie. important pentru povestea noastra e ca, de la o vreme, imi tot apareau fotografiile publicate cam sterse, fade, neclare, si in tonuri de gri acolo unde stiam foarte clar ca pusesem culoare. cineva desatura la greu in redactie, ba in plus impingea contrastul la minim si brightness’ul sus de tot, si asta s’a perpetuat pana cand am ajuns la punctul unde am inceput sa primesc reprosuri de la conducere, ca m’am “prostit” si ca “nu sunt in stare sa fac niste fotografii banale.”

acum va rog sa va uitati la imagine - una din cele trimise spre publicare in redactie. si care n’a fost publicata, pe motiv de “a fost fotograful obraznic.” si apoi aveti rabdarea sa cititi si textul explicativ, adresat redactorului de serviciu si redat verbatim sub fotografie.

“Curtea Sticlarilor, martie 2006.

va rog din suflet, NU le mai “luminati”.
sunt trase in Low-Key, care este un STIL fotografic….
cu alte cuvinte, asta a fost intentia autorului.

multumesc, A.“

June 4th, 2009 | Tags: adevarul, andix, bipezi, fotografie, fotojurnalism, frustrari, low-key, redactie, transmisie, ziar | Category: porcilor, tetanie romana | Comments (5)

in primu’ rand, Hummer o sa fie cumparat de chinezi. ce se intampla mai departe, probabil, are sa fie ca tancurile M1A1 Abrams folosite in Irak au sa poarte si ele tablite cu “Made in China” iar noi, restul, vom deveni complet inutili. istoria are intr’adevar simtul umorului, cata vreme si steagurile Canadei, care se gasesc la magazin… ghici unde sunt fabricate.

insa eu vroiam sa vorbesc despre altceva astazi. cum ar fi un mic idiot, a carui varsta o estimez la 14 ani si care n’a citit in viata lui o carte. vocabularul lui este compus din “tzatze”, “misto”, “masina”, “club”, “bling” si “mobil”, hai sa zicem si “bani”, “minune”, “steaua”, “salam” si “harfe” ca sa fim indulgenti. ei bine, micul idiot are probleme existentiale si apeleaza la prietenii lui idioti care il indruma catre internet… unde micul idiot cauta raspunsuri. evident, pornind de la premiza ca toata lumea din jur are acelasi vocabular limitat (de unde sistem de referinta cand esti mic idiot?) si ca orice pe lumea asta se rezolva fie cu spaga potrivita, fie cu o pastila magica.

si stiti ce e cumplit? ca micul idiot nu e singur…

June 2nd, 2009 | Tags: alfabetizare, andix, bipezi, frustrari, idioti pe internet, minori scapati din lesa, scoala, sculata | Category: porcilor, tetanie romana, zilnice | Comments (6)

…insa consider ca tre’ sa fii un pic tampit, pe o piata practic monopolizata, sa te apuci sa lansezi produse noi. ca astazi am citit despre micro$$oft ca si’a lansat un motor de cautare. da, pe internet. si bineinteles ca un genial l’a botezat “Bing.”

aici incepe rantul: apesi search si iti apare pret de 5 minute o fereastra care spune “please wait”… sau faci click pe un rezultat si iti apare Blue Screen of Death, indiferent ce sistem de operare folosesti. sau adwords’urile nu functioneaza decat la utilizatorii de window$. sau si mai bine, acum e demo insa peste un an nu va mai fi accesat decat cu licenta, iar armata americana va fi obligata sa caute numai pe Bing, dupa ce recent a anuntat ca va folosi exclusiv Vi$$ta pe toate sistemele window$. sau, ca sa puna capac, Bing va spune “wrong browser” oricarui utilizator care nu foloseste IE. dupa care micro$$oft va retrage IE si va avea pe piata un search engine inutil. ca doar n’or fi la prima abatere. nu mai spun ca “Bing” suna exact ca eroarea din window$ (ding.wav, pentru necunoscatori).

spuneam, deci, ca intr’o lume in care “to google” a devenit un verb, niste antipatici s’au bagat si ei ca musca’n lapte, doar-doar au sa prinda cateva firimituri din placinta deja impartita. nu’s economist 2.0, probabil ca imi scapa niste subtilitati, cum ar fi lopetile de bani care se fac de pe urma motoarelor de cautare, insa pot sa prezic viitorul relativ apropiat - un produs care s’a nascut mort va fi retras pe blat, sau dimpotriva, se va anunta cu mult tupeu ca “experimentul a esuat, dar a fost o lectie utila pentru tehnicienii nostri”.

in mod clar, Ballmer s’a trezit pe partea gresita a patului si l’a trecut o idee: “ne trebuie motor de cautare”. a pus mana pe crackberry (ca doar n’o sa foloseasca iPhone, asteapta sa iasa Zune cu mobil) si a sunat developerii. aia, in criza de idei (tipic) au ouat ce vedeti aici, ca sa isi justifice salariul. zau, nu stiu… daca treaba asta s’a discutat in sedinte interminabile si sforaitoare, cu bani corporatisti, videoproiector si “analize”, pe mine ma ia de cap: arata ca un blog fara continut, faviconul e sinistru iar rezultatele sunt afisate… ca la google. intr’un cuvant, pare facut de un student la Poli pe un 486, intr’o camera jegoasa de camin din Leu. ceea ce ma face din nou sa ma intreb, ce sperau sa inventeze? apa calda? painea felii?

poate ma insel, insa daca se apuca sa’l marketeze serios, alde micro$$oft au sa faca din nou dovada ca au un management cu adevarat cretin, care cunoaste la perfectie arta de a’ti taia singur craca de sub picioare. ar fi a doua oara in istoria recenta cand au retras de pe piata un produs foarte bun (nu perfect, dar stabil, popular si agreat de masele pe care incearca sa le controleze) si l’au inlocuit in mod agresiv si irational cu o tampenie monumentala, greoaie, inutila si frustranta. aveau un fel de search engine, Live, cu o minima cota de useri. sansele sunt ca au sa ii piarda si pe aia.

repet, nu sunt in expert in subtilitatile internetului, am doar niste pareri simple si, imi place sa cred, de bun-simt. insa ce’am vazut azi ma pune pe ganduri. asemenea idiotilor care fabrica Denali si Cayenne pentru o piata suprasaturata, pe o planeta poluata si in plina recesiune economica, alde micro$$oft s’au gasit sa mai arunce un produs inutil in public, in conditiile in care toata lumea urla ca e si’asa aglomeratie si e posibil sa ne cada reteaua. fie ne dam singuri foc la valiza pentru ca asa e programata gena umana, fie sus de tot, la nivel corporatist, creierul primeste foarte putin oxigen si ia intotdeauna deciziile cele mai tampite. sunt inclinat sa cred ca varianta a doua e cea corecta.

EDIT: e bine sa citim putin si pe aici: CLICKY. ne da o idee despre cotele de piata…

June 1st, 2009 | Tags: andix, bipezi, frustrari, internet, inutil, microsoft, motor de cautare, search engine, web | Category: cazmale, tampitluri, vorbeste gura fara mine | Comments (8)

pe care am avut’o in urma unui pahar consistent de Bailey’s. stiu de ce s’a ajuns la ce s’a ajuns in romania. nu mamaliga si sarmalele sunt talentul national, nici oina si nici calusarii. nici Valea Prahovei si nici castelul Bran, nici vanatorile de la Balc si nici cimitirul vesel de la Sapanta. (ok, pentru geografie romanii n’au nici un merit. s’a intamplat ca s’au nascut acolo.)

nu. nimic din toate astea.

romanii sunt geniali la aratat cu degetul, si traiesc sub imperiul unei singure fraze: uite, vezi, de’aia nu merg bine lucrurile, pentru ca… si aici urmeaza fraze STAS: “pentru ca esti un idiot”, “pentru ca X e un hot”, “pentru ca politicienii/doctorii/laptarii/sacagiii/popii fura”, “pentru ca esti un nesimtit”.

sa ma scuze cine se simte cu ROMBAC-ul pe caciula, dar asta’i adevarul: toata lumea da din plisc, sub o forma sau alta. unii barfesc pe la colturi. altii publica “dezvaluiri” in “ziare”. diversi scriu bloguri “de atitudine”. cativa pun pancarte. si toate astea sunt pana la urma cioturi de informatie, a caror valoare practica este ca poti sa te stergi la cur cu ele. politicianului escroc are sa’i pese de mica barfa a secretarei cum imi pasa mie acum de mina Petrila. functionarei de la Fisc o sa i se rupa elasticul de la chiloti de frica bloggerilor indignati. iar manelistilor in BMW’uri li se va muia membrana de la difuzor de groaza intelectualilor cu pedigree. pentru ca, vedeti, tuturor celor pe care’i puneti la zid din spatele “culturii” pe care ziceti c’o aveti li se falfaie de parerile voastre. geme tara de imbecili incapabili, si ecoul intelectualitatii romane constata, trist: “da, asa’i, geme tara de imbecili incapabili”… si cu asta ne’am facut datoria civica, datoria de romani “adevarati”, “educati”, “cu bun-simt.” am constatat, ceea ce inseamna ca suntem mai buni decat “aia”, si nu conteaza ca “aia” ne fura si maine, sau ca ni se caca sub fereastra dormitorului sa ne puta si’n somn… noi ne’am facut datoria.

in nesimtirea mea, observ ca am tupeul sa vorbesc despre lucrurile astea, ca sa fiu si eu adaugat la motivele pentru care “nu merg bine lucrurile.” pentru ca, nu’i asa? niste lasi asemanatori mie (me included) pleaca si lasa greul pe seama altora. plecarea e o forma de protest: am ales, constient si nesilit, sa nu mai cotizez din venitul meu si din munca mea la burtile grase ale unor hoti de drumul mare. si chiar daca inlaturarea nu se considera contributie, cred sincer ca am contribuit activ la protestul social, intrucat cei 45% ai mei nu mai reprezinta Mercedesuri, locuinte de lux si excursii in insulele Cayman.

asa ca o sa’mi permit sa dau un sfat, de la distanta: sa nu se mai planga atata plangaciosii. ori admitem ca “asta e, nu’i nimic de facut, romania e doomed”, ori ne scoatem deshtul din cur, iesim in strada si dam cu pietre dupa aia care nu ne plac, sa ne facem noi ordinea noastra. in care, poate, n’o sa mai fure nimeni. iar bormasinile se vor elibera asemenea armelor de foc, cu permis de utilizare.

May 31st, 2009 | Tags: andix, bipezi, frustrare, frustrari, nemultumire, oameni, romani, vorbe goale | Category: cazmale, porcilor, tetanie romana | Comments (4)

nu stiu cati il citesc pe Exarhu, si nu ne e foarte clar (mie si nevestei din prima casatorie ©) daca a facut ce’a facut de dragu’ traficului sau pur si simplu pentru ca asa simte. si observati ca e prima data cand numesc direct un domn cu blog, altu’ decat prietenii apropiati. Exarhu face un sondaj, si anume vrea sa vada ce’i determina pe oameni sa plece din / stea in romania. in loc de disclaimer, spun doar ca n’am intentia sa ii sar la glanda - e blogul lui, face fix ce vrea acolo si faptul ca abordeaza subiectul “romania” n’o sa ma determine sa il citesc mai putin.

da, am comentat, pentru ca e un subiect care ma racaie si da, redau mai jos comentariul scris la nervi. nervi nu pe Razvan, ci pe motivele insirate, atat de fragile, puerile sau rezultate ale victimizarii unui neam intreg, “de la vladica la opinca”. originalul il gasiti aici: CLICKY - bineinteles, daca e.

————begin transcript————–

de ce sa ramai in romania?
ia de’aici motive, tata… ca vezi, razvan, daca te bagi in tarata te mananca ursu’ polar.

nevasta’mea (n.a. din prima casatorie ©) vede ce scriu si spune sa nu mai critic atat, ca toti au dreptul la opinie. perfect. asta e opinia mea, sa’si bage muraturile unde nu straluceste soarele niciodata si sa se arunce in cap de pe Retezat cu Miorita cu tot, sa faca petreceri d’alea “romanesti” pana plesnesc umflati cu sarmale, n’au decat. sa dea cu mamaliga dupa mine si sa ma considere las, treaba lor. razvan, in ce ma priveste eu stiu ca poti mai mult de atat si daca ai cazut in capcana traficului e pacat. nu’ti fa blogul forumandreigheorghe, ca zau, nu merita.

—————–end transcript——————–

May 28th, 2009 | Tags: andix, bipezi, blog, emigrare, frustrari, motive, oameni, romania | Category: tetanie romana, vorbeste gura fara mine | Comments (8)