sarma, scotch si maple syrup

sarma, scotch si maple syrup

never before have so many people with so little to say said so much to so few.

sarma, scotch si maple syrup RSS Feed
 
 
 
 

hiatus

m’am uitat ieri la feed’urile de pe blogurile prietene si am constatat ca “andix has updated his blog 5 weeks ago”. ceea ce nu inseamna ca astazi updatez ceva, insa daca are vreunul senzatia ca sunt dator cu o explicatie, poftim -

- ma aflu intr’un “indetermined hiatus” – cu alte cuvinte nu stiu cand si daca mai postez. sa ne intelegem, nu vreau incurajari sau compatimiri sau “bine ba”, ori alte remarci din seria. am insa foarte mult de lucru, blogul nu este o prioritate si incerc sa pun putina ordine in taskuri. la care adaug ca suntem realmente ingropati in zapada cam de prin noiembrie (si cand zic “zapada” inteleg ca in curtea din spate s’a adunat mai bine de un metru, din ninsori succesive care s’au mai si topit intre timp si sunt separate de niscai straturi de gheata.) iar asta e putin depresiv pe alocuri.

acu’ nu pot sa oblig pe nimeni sa ma pastreze in rss, blogroll sau alte bookmark’uri. daca vreti sa mai dati pe’aici, foarte bine. daca nu, iarasi bine, asta’i viata, lucrurile se mai schimba uneori. nu intentionez sa inchid sandramaua, cel putin nu imediat, desi niste proiecte imi umbla mie prin cap. cum ar fi un blog in engleza, intrucat in august se implinesc 3 ani de cand am pus piciorul pe pamant canadian si ce’a fost de exorcizat s’a cam exorcizat cu privire la malurile Dambovitei.

multumesc, zic, pentru ca v’ati dat pe’aici in timpul vostru si mi’ati ascultat aberatiile. am inchis intentionat comentariile, pentru ca daca sunt de luat decizii as prefera sa le iau neinfluentat de nimeni si de nimic. am pornit blog.andix.org din proprie initiativa si as vrea sa il continui sau sa il opresc tot din proprie initiativa. asta ma aduce la a doua rugaminte – as prefera sa nu mi se comunice pareri legate de hiatus in comentarii la alte posturi. am sa le sterg.

acum stiti ce se intampla. evident, daca interesa pe cineva.

curve de ambele sexe

hai sa facem un pariu. hai sa pariem cu totii ca indiferent care va fi rezultatul alegerilor contestate, peste doi ani nimeni nu va fi in puscarie, hotii-ingineri financiari vor fi liberi ca pasarea cerului, mogulii si tonomatele vor conduce in continuare tara, ziaristii vor linge talpile unor patru-clase cu bani si se vor lasa scuipati de orice fotbalist cu Jeep, iar cei care au astazi credite la banca si dobanzi mai mari decat salariul vor avea in continuare credite la banca si dobanzi mai mari decat salariul.

hai sa pariem ca Libertatea va aparea in continuare, ca se va expune carne pe orice pagina a oricarui ziar pentru ca nu a mai ramas nimic inteligent de spus, ca OTV nu are sa’si piarda licenta iar Diaconescu va bea cot la cot cu Patriciu si Vantu. hai sa pariem ca nevasta lui Paunescu va fi mereu libera, ca proasta si nebunul se vor face in continuare de ras in parlamentul Europei… ca tot felul de tzitzi blonde au sa va spuna la ora cinci care pe care a mai regulat, accidentat, hacuit cu sabia… si ca veni vorba, hai sa pariem ca Politia Romana are sa blocheze traficul, cu girofaruri si convoi, ca sa treaca sicriul cu cocalar, plodul de bulibasa sau manelistul care’a'ntins copita.

[paranteza. ba, voi va dati seama ca astia toti sunt de fapt nebuni care merita internati la Balaceanca? va dati seama ca sufera toti de schizofrenie? unul se crede presedinte desi i-ar sta mai bine intr'un birou la manutanta, altul crede ca e prim-ministru dar el de fapt colectioneaza masini, nu mai spun de basinosii care au impresia ca voteaza legi desi sunt la varsta la care isi pisa pantalonii Versace in plina sedinta parlamentara. n'aveti idee cati halesc un salariu de senator sau deputat din taxele voastre desi au creierii pudra si tot ce mai pot in viata este sa cumpere ceasuri scumpe si sa se joace cu Blackberry'ul in conferinta de presa, sub nasu' vostru de masa electorala. realizati ca va conduce un aparat de stat venit direct de la azilul de nebuni? gata paranteza.]

[alta paranteza. sunteti niste idioti. porniti de la premiza ca aia sunt politicieni si va uitati in gura lor. pai e si normal sa creada ca sunt politicieni cand voi ii ascultati, ma! ii ascultati si faceti cu totii ce va zic ei, ca oile! ce? indreapta Gigi Maybachu' cu ranga? hai repede sa'i facem poze sa'l admire toata natia. zice Gigi o prostie? radeti, ma, in cor, la prostia lu' Gigi ca "are bani". pai futu'i, bani am si eu, daca'i pe asa - la prostiile mele de ce nu rade nimeni? si ma rog frumos, de cand face Miron Mitrea legi impreuna cu Nastase si Vanghelie? de ce le dati, ma, voie? ce drept au? i'ati ales, vreunul din voi? si daca da, pe ce merite? au o calificare, ceva care sa ii scoata din obisnuit? de ce nu ma alegeti pe mine? am doua facultati - e drept, doar una terminata -, 14 ani de presa si discurs mai articulat decat multi imbecili cu sofer la scara si imunitate parlamentara, care mananca din impozitele voastre. si m'apuca iar nebunia, cum puteti sa'i suportati? si cum puteti sa va suportati suportandu'i?]

[hai s'o tinem tot in paranteze. uitati'va ce se intampla de 10 ani in romania, si cum curvasaraia politica a devenit intai amuzanta (al doilea mandat al lui Iliescu), apoi absurda (Conventia Democrata), apoi de'a dreptul sinistra (al treilea mandat al lui Iliescu, votat sa nu iasa Vadim Tudor) si intr'un final imbecila (alianta MDA si motociclistul prim-ministru). acum, astazi, in 2010, si'au dat toti arama pe fata: CIOLANUL CONTEAZA. nu voi, aia care ati bagat buletinul in urna, ci CIOLANUL LOR - daca PSD castiga, alegerile erau corecte. a pierdut - sunt furate. Crin "nu exclude alianta" de unde alaltaieri mai avea un pic si vomita peste marinar. acum intelegeti de ce va fac prosti, idioti si oi cu drept de vot? pentru ca sunteti - cascati gura la razboiul lor de cacat, si nu vedeti ca razboiul e al LOR pentru ciolanul LOR. sperati din 4 in 5 ani, ca oile, ca "o sa se schimbe ceva." si incerc sa va fac sa intelegeti ca nimic nu "SE" schimba de la sine, si ca singura cale sa schimbati ceva este SA SCHIMBATI VOI. pentru ca aia la care va uitati la televizor, seara in prime time, nu va dau nimic, ma, ii doare'n cot de voi, va fura in fiecare zi si voua va place, recunoasteti. ca daca nu v'ar placea n'ati sta.]

pomelnicul de schizofrenici si autisti politici a gasit butoanele potrivite – se cheama Stan, Jeg, Gadea, Cristoiu, Diaconescu, precum si altii pe care nu vreau sa’i persecut aici ca mi’au fost colegi si oricum sunt in “inaltele sfere”, nu se coboara ei sa discute cu mine. cu alte cuvinte, o turma de slugi carora li s’au gasit punctele slabe – o masinuta in leasing, o casuta prin Pipera, un salariu mai grasut si functii de sef de redactor sef – oameni care sunt in stare sa inghita, la orice ora, chiar si in somn, penisuri de “politician” sau “patron de presa”, si sa le regurgiteze apoi in editiile de seara, pe prima pagina, sau in talkshow-uri imbecilizante, sub forma de stiri care defileaza pe “burtiera”. astia sunt anestezicul vostru, Fenobarbitalul pe care’l inghite romania cu pumnul seara, sa poata merge la culcare, si dimineata pe stomacul gol, sa poata sa mai munceasca o zi. pai uitati’va la voi – dimineata in metrou vedeti numai buci si tzatze, pe sunet de manele ascultate la telefonu’ celular, iar seara va crapati ochii la antene, sa vedeti care pe cine mai palmuieste sau pe ai cui copii ii bate. si’ntre timp nu pedalati pe bani, ca n’ati mai avut un concediu adevarat de pe vremea cand era Sovata statiune – pedalati sa le umflati buzunarul schizofrenicilor si autistilor. si vreti sa nu va’njur? vreti sa tac? nu tac, ma, nu tac pentru ca din cauza voastra am plecat pe coclauri – ca radeati de mine cand v’am spus ca trebuie scosi unii pe stadioane si impuscati, pana nu li se urca la cap.

ati lasat toti gestionarii de Aprozar sa intre’n parlament, si uite unde v’au adus – romania e un mare ghiveci. numa’ ca’n loc de legume, contine fecale, tribuni, pitici dilii si carnea, am mai spus, e permanent in erectie si provine din zona genitala. sa nu va mire daca baga taxa pe fum, pe aburul care iese din gura iarna si pe basini. sa va vad atunci cum o sa faceti evaziune fiscala, cu un dop in cur si tinandu’va respiratia… ca sa nu va ia si chilotii de pe voi. dar, nu uitati – mergeti la vot pentru ca votul conteaza, votul va aduce “schimbarea” si poate, cine stie, peste vreo 500 de mii de ani cand se face Soarele supernova, o sa “SE” schimbe ceva, de la sine.

sau hai sa facem pariu ca n’o sa se schimbe niciodata nimic. il castig.

felicitari.

m’am saturat de termeni sforaitori precum “scrisoare deschisa” si “lider de opinie”, si dupa cum am spus si in alte dati cei 10 cititori ai mei nu sunt suficienti pentru ca mesajele de aici sa se faca auzite acolo unde trebuie. pentru ca andix e oarecum amuzant, atunci cand isi vede el de treaba lui polara, oricare’o fi ea, sau cand face cugetari haioase pe teme de conducte infundate, insa nu tre’sa isi bata prea tare capul cu tribulatiunile politicesti, deoarece atunci pica in banal si nu mai trebuie bagat in seama. s’au publicat mii de “scrisori deschise” fara nici un fel de rezultat, cel mult lumea a dat din umeri si a mormait “uite si la prostu’ asta” dupa care si’a vazut de treaba. iar “liderii de opinie” sunt asemenea ciupercilor, apar oriunde si in numar mare. daca furi destul incat sa poti sfida o tara intreaga si sa mergi pe strada nepedepsit (click, click), te transformi automat in lider de opinie, iar manelistul pe care l’ai prostit ani in sir cu bere proasta si telenovele te asculta ca teleghidat.

poate nu inteleg eu niste lucruri, dar pentru mine “viata normala” inseamna sa vad un film bun la televizor, sau un spectacol de teatru, sa ma uit la un documentar, sa dau buna-ziua vecinilor fara sa vina automat in discutie fraza “ai auzit ce’a facut X” (politicianul X) si sa nu existe jegi, cristoi, vanturi (!), “moguli” si “tonomate”. poate nu inteleg mai multe lucruri dar haznaua romaneasca se mareste pe zi ce trece, si pute din ce in ce mai tare. si din cand in cand, prin stratul de cacat moale trece cate un Lamborghini si’i improasca pe toti fraierii de pe trotuar – sa nu cumva sa se duca la vot mirosind a spalat.

felicitari, domnilor “ziaristi”, “patroni de presa”, “redactori” si “reporteri” pentru rahatul pe care l’ati imprastiat pe toti peretii. sper ca puteti dormi linistiti, in apartamentele voastre de 50 de metri patrati platite cu credite ucigatoare la banci, dupa ce ati vandut ani de zile Libertatea, CanCan, Atac, TarafTV, Prima, PRO, … nici nu stiu pe cine sa nu trec in lista, totul e o mare mizerie si singura justificare pe care o aveti e lacomia. seful e lacom, vrea 3 Cayenne’uri? foarte bine, ii facem o felatie si ne luam si noi un Golf 5, din banii de prima. ca unde’a mers mia, trece usor si suta. homo homini lupus, si pe scara ierarhica in orice redactie fiecare isi feleaza superiorul, doar-doar o prinde un post mai caldut si o avansare mai lina. daca asta inseamna sa ne tavalim in excrementele unor Becali, Vadim sau Iliescu, ne tavalim, ca avem rate de platit. nu degeaba am plecat de la Zalau, de la mama de acasa, si am venit tocmai la Capitala sa ne facem “ziaristi”. daca Trita Fanita trage o flegma, ne batem pe ea s’o lingem, sa nu vina cumva concurenta s’o haleasca pe toata. pentru ca singura regula pe care o are “jurnalistul” roman este, “sa dau si eu ce’au dat ailalti ca altfel ma bate sefu’.” nu conteaza ca Trita Fanita este presul lui Iliescu, si nu conteaza ca din “Granarul Europei” nu mai pleaca un bob de orz fara acordul lui Trita Fanita, singurul care da licente de export pentru cereale. (da, in ce calitate? buna intrebare!) si de’aia milioane de tarani sunt acum saraci lipiti, cu pensie de 7 lei de la fostele C.A.P.-uri si ara parcela cu calul in anul 2009 – ca sa faca Trita Fanita burta grasa si sa mai cumpere “un apartament la fetita, la Monaco.” va las placerea sa va documentati despre Trita Fanita si singuri, eu nu vreau sa vomit pe tastatura.

felicitari, domnilor “ziaristi” si “producatori” pentru ca ati lasat’o pe alde Teo sa decida ce inseamna cultura in romania, si ce merita aruncat la gunoi. felicitari, domnilor de la CNA, pentru acordarea de licente TV unor Voiculescu, Mitrea si Diaconescu – personaje care aici, in Canada, ar avea cel mult dreptul sa conduca un autobuz la sate sau sa vanda cartofi prajiti intr’un McDonald’s de periferie. felicitari tuturor celor care manipuleaza destinele a milioane de nevinovati cinstiti, ati ajuns la capatul drumului – in fata voastra se asterne acum un urias ogor plin de cacat. nu v’a ajuns ca va place sa va tavaliti in el, trebuia sa trageti dupa voi intreaga natie romana, si sa’i convingeti pe toti ca asa e corect. felicitari Fetei de la Pagina 5, Mondenilor, Carcotasilor, lui Mircea Badea si grupului Divertis – va doresc din tot sufletul sa ajungeti in Guvern, sa conduceti tara cum stiti voi mai bine. si felicitari din nou tuturor aspirantilor la o cariera in presa scrisa si audio-vizuala, romania anului 2009 demonstreaza inca o data ca oamenii care nu se pricep la nimic ajung ziaristi cu legitimatie: pitice machiate cocotate pe o lada in fata DNA-ului, cu microfonul in bot si reflectorul in peruca, sarantoci nespalati cu intrare la Cotroceni si amante de senatori acreditate in Parlament, smecherasi de cartier si proaste pe tocuri care se bat pentru un penis de fotbalist precum si manelisti care semneaza pe post de critici muzicali. sa cresteti mari, ma, si sa faceti un singur trust de presa in romania pentru ca oricum nu mai e nici o diferenta acolo intre nimeni si nimeni… (“Nobody was nowhere” / Tango in Harlem.)

a fi tractorist in romania nu mai e o profesie onorabila. cum e la fel de rusinos sa te faci inginer constructor, profesor, medic, tapiter sau coafeza. pentru acest motiv, coafezele au astazi 1m85, se plimba cu Segway-ul la “Targul de Lux” de la Romexpo si toarna plozi unor grizonati cu doua capete mai scunzi ca ele. iar in timpul liber, numitele coafeze fac emisiune la TV si/sau nasc in direct. manechinele s’au facut politicieni, pentru ca e mult mai rentabil, lautarii dorm si ei in Parlament pentru ca e mereu cald acolo si in general toata lumea feleaza, sodomizeaza sau pur si simplu fute pe toata lumea, in admiratia neobosita a “presei” care mai vede un crac sau o tzatza scapate ici si colo, si eventual se mai bate pe firimiturile care pica din pizza bogatanilor politici. curge bautura, merg caloriferele, soferii asteapta afara in limuzine cu motorul pornit iar factura pentru distractie, sex si almanahe o platiti voi, ba prostilor – da, voi, astia care votati.

am crezut ca politica romaneasca e un spectacol ieftin, insa vad acum ca nu e numai ieftin, ci si prost pe deasupra. e montat intr’un teatru mizerabil, pe scena sunt actori care si’au ratat cariera pana si in Congo iar sunetistii numara oua. scaunele miros a urina, publicul e batran, beat si sufera de Alzheimer iar plasatorii si garderobiera au ciomege la centura – in caz ca vor sa plece spectatorii din sala. pe script se bat vreo trei regizori – unul are semipareza, altul mustata si merge in baston, iar ultimul trage pe furis acetona dintr’o punga. si deasupra scenei, pe un banner de vinilin, sta scris unicul citat inteligent al lui Andrei Gheorghe: “In romania, nimic nu se termina niciodata.”

felicitari.

concluzii

s’au atins niste puncte foarte sensibile astazi aici, chiar daca articolul anterior e relativ insignifiant si se va duce in uitare, intrucat nu sunt “A-blogger”. am inteles ca nu recunoastem autoritatea, si prin extrapolare am inteles ca nimeni in romania nu mai recunoaste nici un fel de autoritate, nici macar autoritatile nu se mai recunosc intre ele. am inteles ca singura autoritate ramane cea a puterii absolute si discretionare, si am mai inteles ca lupta se duce la varf, pentru niste scopuri pe care le voi explica imediat.

am inteles ca tot jocul cocosilor este numai de fatada, ca in mintea “masei de vot” trebuie inspirata groaza ca oricare ar fi rezultatul votului va fi musai pentru unii muma iar pentru altii ciuma, am inteles ca s’a ajuns la un nivel de circ politic inimaginabil si in acelasi timp s’au pierdut pe drum niste notiuni elementare: bun simt, calificare si aptitudine politica, decenta, etica si satisfactia lucrului facut temeinic. am inteles ca nechemati cu nume de botez scornite de nasi imbatati cu tuica ieftina trag sforile natiei, si am mai inteles ca natia se lasa prostita manifestand un gigantic sindrom Stockholm – fratele infige fratelui cutitul in beregata pe fundal de manea, spre amuzamentul guzganilor imbracati la Armani.

am inteles ca minciuna poate fi umflata la nesfarsit, pentru ca intotdeauna se vor gasi niste labili gata sa o legifereze, in schimbul portofelului umplut repede si fara bataie de cap. am inteles ca se vor desfiinta trecerile de pietoni si trotuarele, pentru ca saracii sa poata fi calcati cu masina de catre bogati chiar si in parc, pe iarba, am inteles ca parcurile vor fi inlocuite cu biserici si munca neplatita va deveni obligatorie 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. am inteles ca aici se termina iluzia iar legea care garanteaza proprietatea privata va fi schimbata in asa fel incat tara intreaga va fi o mare proprietate privata, iar populatia va fi transformata in septel, asa cum s’a mai intamplat in trecut.

am inteles ca in curand coloana vertebrala va fi trecuta in ilegalitate, la fel ca si recunoasterea oricarei probleme, de orice natura. atitudinea pozitiva si pozitia “capra” vor deveni obligatorii, iar microintreprinderile vor avea plan cincinal. pentru respectarea normelor UE se va instala de fatada un guvern tiganesc de uniune temporara, sintagma “stat national unitar” va fi inlaturata din Constitutie iar cabinetul prezidential va fi instruit intensiv sa execute felatii in limba sovietica. in acelasi timp, va fi emis un act normativ in baza caruia se vor rechizitiona toate ceasurile de la populatie, pentru a fi evitate pe viitor posibile contacte ale maxilarelor bastinase cu diverse paturi de arma automata. este posibil ca actul normativ sa prevada si rechizitionarea paltoanelor – oricum, datorita incalzirii globale paltoanele nu mai sunt la moda.

asta e ce am inteles eu in ultimele zile. ca binele imediat al celor putini si bogati prevaleaza binelui pe termen lung al celor multi, de care cei putini depind ca sa traiasca.

victimelor!

DISCLAIMER: dupa ce ca nu mai am habar de politica romaneasca, mai am si tupeul sa discut despre treaba asta. si ma astept ca prietenii pe care ii citez aici sa se supere pe mine citind ce am scris. i’as ruga sa aiba rabdare si sa citeasca pana la capat, deoarece articolul de astazi nu este indreptat impotriva lor.

intre turul I, turul II si turul pantalonilor mei, va spun sincer ca al treilea tur ma intereseaza cel mai tare. si m’ar fi interesat la fel de tare in conditiile in care nu as fi fost in Canada, ci in romania. dar nu despre asta vreau sa discut acum, ci despre campaniile electorale de succes desfasurate pe spinarea romanilor cu chef de vot. ca eu am vrut sa votez, dar nimeni nu s’a aratat interesat. asa ca vreau, nu vreau, raman sa dau zapada peste paralela 60 in timp ce altii iau bani de pe urma votului.

am spus ca sunt niste campanii electorale de succes si pot sa demonstrez treaba asta. sunt de succes pentru ca fac apel la cele mai elementare tehnici de manipulare, si iarasi, sunt de succes pentru ca oameni pe care ii credeam ne-manipulabili ajung sa cada in plasa unor specialisti in tras sforile. exact ca in anul 2000, cand “am avut de ales intre doua rele si l’am ales pe cel mai mic”, tot ce inseamna mijloc de informare in masa a descoperit ca are loc sa insface un ciolan si s’a aliat cu o tabara sau cu alta, in speranta ca va primi ceva mai mult zgarci cand se va trage linia si se vor numara voturile. iar prietenii mei, cu care altfel discut normal despre computere, tehnologie, specia umana si Stephen Hawking, ma socheaza acum cu opinii sforaitoare despre ce “trebuie facut in romania.” e drept ca 9000 de kilometri distanta imi dau dreptul sa fiu detasat si sa vad lucrurile putin mai limpede, fara sa ma ard la flacara evenimentelor in plina desfasurare din orasul lui Bucur. dar nu credeam ca trebuie neaparat sa iei distanta, aveam pretentia ca intelectul si judecata rationala, sanatoasa, inca sunt fundamente ale unor decizii corecte.

stupid me, sa gandesc asa ceva si sa ignor persuasiunea electorala bagata cu forta pe gat prin orice mijloace. nu vreau sa stiu cate mii de tone de lemn s’au transformat in manifeste electorale, cate miliarde din taxele pe munca romanilor s’au varsat in tricouri, sepci si mici de campanie, cati elevi de liceu sunt gata sa zbiere pe strazi cu pancarta in mana pentru 20 de RON sau un iPhone, si cata benzina o sa se verse pentru turismul electoral de la sate. ma’ntreb daca au ajuns sa vopseasca si painea in culorile partidului, va dati seama? cumperi o paine, e galbena cu scris albastru si sageata PNL, ce campanie mai buna decat painea de fiecare zi a romanului? iar colorantul alimentar nu e foarte scump nici el.

dar deviez. “gullible” cum ma aflu, am crezut sincer ca prietenii mei ramasi in urma au sa vada porcariile prezentate in direct la televizor, au sa inteleaga ca totul este manipulare de cea mai joasa speta si au sa fie in stare sa discearna intre adevar si lucrurile scoase din context si umflate grotesc doar pentru ca politicienii X, Y si Z sa isi umfle teschereaua. pentru ca vorbeam ieri cu tbb si i’am spus, “e trist ca trei guzgani la costum stau in clipa asta intr’un birou si numara banii care li se varsa in buzunare, in timp ce noi, restul, inghitim rahat electoral si dam cu votul in urna.” deoarece la randul meu am manipulat si eu, electoral chiar, si e cat se poate de normal sa vad tehnici de manipulare la randul meu (pentru curiosi: da, l’am ajutat pe prietenul meu Kelly sa iasa primar in Hay River, unde locuiesc. i’am facut, impreuna cu nevasta din prima casatorie ©, toata campania electorala: bannere, discursuri, atmosfera la mitingurile electorale. am invatat si noi ceva din romania, ok?)

am crezut, zic, ca dupa atatea experiente nefericite din trecut, macar o data oamenii se vor trezi si vor intelege ca istoria se repeta, ca aceiasi bisnitari le fura banii de taxe si banii munciti cinstit, ca macar de data asta… ca macar de data asta n’am sa mai aud “daca nu ma duc la vot are sa iasa ala.” si i’am spus lui Ovidiu, cu care am vorbit tot ieri – “din pacate masa electorala are memoria foarte scurta. si de fiecare data cand e pe cale sa se arunce in cap, uita cum s’a aruncat in cap exact la fel la alegerile trecute.” cand s’a dus, identic, la vot ca sa nu iasa “ala”.

din patru in cinci ani, orice roman cu IQ’ul peste medie se transforma in expert de campanie. nu spune nimeni ca nu trebuie sa ne exercitam un drept democratic, insa chiar nu vedeti ca am ramas cu dreptul, iar democratia s’a evaporat pe nesimtite, si acum ii serveste numai pe cei alesi? au trecut, din pacate, 20 de ani de cand o alta “democratie” a fost rasturnata, acea “democratie” in care totul era pentru popor dar poporul nu vedea nimic din ce i se cuvenea. si inteleg ca generatiile mai proaspete nu au cum sa stie treaba asta, dar nu pricep cum vitele batrane, care au suferit in frig la cozi la zahar, ulei si carne, au putut sa uite atat de usor. vedeti dar ca si propaganda comunista a functionat bine, i’a indobitocit pe oameni pana la punctul la care nu mai stiu sa faca diferente bazate pe bunul simt si considera ca raul era de fapt bun.

si ca sa ma intorc la expertii de campanie ad-hoc, exemplul clasic este prietenul care iti spune, “da, dar ai vazut ce a facut candidatul Z?” nu, draga prietene, nu am vazut si daca e sa spunem adevarul, nu ai vazut nici tu. ti s’a spus, de catre o televiziune, un ziar sau un alt “expert de campanie”, dar tu n’ai vazut cu ochii tai. iar faptul ca preiei o informatie si o transmiti nu este in beneficiul tau, chiar daca pe moment nu iti dai seama. ii ajuti pe guzganii aia trei sa isi umfle buzunarele si le faci jocul. si asta te transforma si pe tine in masa de manevra, intr’o cifra adunata la statistica votantilor pentru opozitie.

nu am caderea sa judec motivele pentru care oamenii aleg sa mearga la vot, sau daca merg, sa voteze cu Z, W si Q. pana la urma am inteles, venind in Canada, ca oamenii au dreptul la propria opinie, indiferent pe ce cale ajunge sa se formeze ea, opinia. insa aici, pe blog.andix.org, imi exprim eu propriile opinii, iar faptul ca alegerile prezidentiale din romania sunt de fapt un razboi al manipularilor si al loviturilor sub centura este opinia mea personala. mai mult, razboiul alegerilor prezidentiale din romania are ca unic scop sa mascheze un dezastru economic si social, oferind publicului paine si circ – destul cat respectivul public sa nu vada mizeria de sub covor, de dupa colt, de pe strada sau, mai ales, de la televizor. sa aiba onoratul public bunavointa sa-si aminteasca de episodul Taverna Sarbului din 2004, cand in noaptea post-electorala proaspatul presedinte ales batea palma cu politrucii si impartea ciolanul pentru urmatorii 5 ani: cine are sa fure, cat si de unde. si sa mai aiba onoratul public in vedere faptul ca yours truly a scris intotdeauna pe blog.andix.org despre lucruri pe care le’a vazut cu ochii din dotare, ba uneori chiar si cu aparatul foto. de aceea povestile pseudo-politice din romania se opresc undeva in 2007, cand am incetat sa mai fiu “masa de vot”, “ziarist” si, din pacate, roman.

as vrea sa spun ca ultimul paragraf e un sfat, dar din pacate nu am nici caderea sa dau sfaturi, asa ca ultimul paragraf e o constatare. indiferent cu cine “votati”, votul vostru n’are sa schimbe rezultatul. iar rezultatul, din pacate, este ca pana la o noua revolutie in romania se va fura legal, iar voi veti munci pe o nimica toata din care veti plati 75% taxe si impozite. restul sunt doar vorbe, sa umple “timpii de antena.”

nu se mai fabrica asa ceva

de cand, in 2006, era cat pe’aci sa iau foc impreuna cu Mac’ul din dotare, nu am mai simtit nevoia sa pun Boot Camp, dual boot si nici un fel de Windows pe Mac. pentru ca la vremea aia MacBook’ul pe care il aveam nu stia sa faca power management sub Windows, lucru pe care eu nici macar nu l’am banuit cand am inchis senin capacul laptopului (pornit), l’am bagat apoi in husa de neopren si in rucsac. dupa vreo doua ore de asteptat la Parchet sa iasa un inculpat pe care trebuia sa’l fotografiem, am simtit ceva fierbinte in spinare – ma mir si acum ca MacBook’ul nu s’a topit, insa carcasa alba a ramas pana in ziua de azi cu niste dungi negre, cam pe unde veneau cusaturile de la numita husa de neopren.

grim-fandango-smcu toate astea, de cateva zile ma mananca rau sa instalez Parallels pe noul Mac, si sa pun un Windows. sau sa incerc tot felul de launchere (Residual anyone?) pentru ca am redescoperit in colectia de CD-uri un joc cum nu s’a mai facut de mult, o capodopera Lucas Arts / Tim Schafer, si daca sunteti nascuti mai incoace de ‘84 e foarte posibil sa nu aveti nici cea mai mica idee despre ce vorbesc eu aici. Ba mai mult, pe XP jocul are nevoie de un patch deoarece in nivelul cu ascensorul, procesoarele noi (orice peste 400 MHz!) sunt prea rapide si nu apuci sa misti forklift’ul in deschiderea dintre etaje…

“Simply put, it’s the greatest story ever told by a game.” si pentru ca tot nu v’ati dat seama ce campi bat eu aici, luati si o imagine pentru lamurirea misterului.

“Bound only by the paper-thin wrapper of mortality, a soul here lies, struggling to be free. And so it shall, thanks to a bowl of bad gazpacho, and a man named… Calavera.”

da, jocul se cheama Grim Fandango si daca pana acum nu ati auzit de el… ei bine, as putea sa spun ca ati trait degeaba si n’as fi foarte departe de adevar. daca aveti, ca mine, o inclinatie stranie pentru folclorul sud-american, precum si pentru jazz, big band music si Ziua Mortilor, trebuie neaparat sa’l incercati. nu vreau sa ma apuc sa insir toate meritele scrise in doua CD-uri (jewel case in editia originala), au facut’o altii inaintea mea si sunt pline interneturile de recenzii elogioase la adresa celui mai reusit joc video, period.

din pacate Grim Fandango nu e pentru oricine. spun asta pentru ca, intr’o lume cu multe FPS’uri, world’uri infinite, MMORPG’uri si altele din seria, ca sa nu mai trec la socoteala si miliardul de servere CS, un adventure quest cu schelete si sprite’uri destul de grunjoase la 640 x 480 apare ca un fel de Casablanca prafuit (dealtfel sursele de inspiratie ale lui Schaefer pentru joc au fost chiar Casablanca si Chinatown) – ca un fel de Casablanca prafuit, spuneam, pe langa Matrix. cea mai buna descriere pentru GF am gasit’o la un anonim genial, cum sunt dealtfel mii pe internet: “This is a game you HAVE to play before you die.”

traim niste vremuri triste, in care nu prea se mai inventeaza, ci doar se repeta lucruri vechi. progresul promis acum 30-50 de ani s’a transformat in razboaie pentru petrol, terorism, incalzire globala si crize economice. fiecare buletin de stiri, fiecare ziar cumparat sunt cate un memento mori violent, cu imagini dramatice si / sau sangeroase, drame pe continente indepartate si atentante cu sute de morti. si apoi, daca tot ni se aminteste atat de des ca suntem trecatori pe o planeta trecatoare, macar sa ne amuzam putin, chiar si in timpul programului, chiar si cu un joc vechi. nu uitati sa puneti patch’ul!

Happy Halloween. sau Happy November 2nd, depinde ce sarbatoriti. si daca nu v’am plictisit complet, mai jos gasiti trailerul original al jocului.

UPDATE: nu merge pe iMac. am incercat prin Parallels, displayul nu e suportat, orice rezolutie i’as seta in virtual Win. am incercat si Grim X de la ScummVM – asta e functional dar nu se pot incarca savegames (si din ce am citit pe forumuri nici nu se poate termina jocul). daca are careva vreo idee, rogu’va dati un semn. (prin “idee” inteleg orice altceva in afara de “ia’ti masina pe Windows”.)

pe cuvant ca votez.

vorbeam acu’ vreo 10 minute cu un prieten din Germania, care m’a intrebat foarte serios daca nu ma duc sa il votez pe Becali. sau pe Vadim. am spus ca m’as duce, daca as avea o sectie de votare prin preajma. (pentru neinitiati, locuiesc usor spre Polul Nord, cam pe unde se agata harta in cui si la o distanta apreciabila de Toronto, unde banuiesc ca se va instala o urna ca sa voteze “romanii cu domiciliul in strainatate.” (4,613 km – about 2 days 5 hours pana la sectia de votare, dupa cum zice Google Maps, sau si mai simplu: 60°51′N, 115°44′W dupa GPS.)

intai i’am zis prietenului ca la igloo nu am cum vota – daca, bineinteles, as trece peste faptul ca nu ma consider “roman cu domiciliul in strainatate” ci mai degraba “apatrid in asteptarea cetateniei.” si apoi m’a plesnit revelatia, chestia asta e mare de tot, s’ar putea scoate bani cu lopata daca un creier inteligent si cu cromozomi de la regele David s’ar ocupa sa exploateze filiera. din pacate am doar nasul mare, nu si gena financiara respectiva, asa ca probabil nu voi fi eu cel care se imbogateste.

xpediacum spuneam, m’a plesnit revelatia: daca’mi da Vadim (sau Becali) bani sa ma deplasez pana la Toronto, eu ii votez. jur. am facut un scurt research pe expedia.ca – vezi imaginea – si daca ar fi sa plecam pe 18 noiembrie din Yellowknife, si sa ne intoarcem pe 23 noiembrie, pretul pentru 2 adulti si un copil se ridica la $ 3,119 – in conditiile in care a) rezervam o camera la Super 8, un hotel ieftin, iar masina pe care o inchiriem este “economy car”, nu vreo limuzina sau SUV. la care adaug drumul dus-intors cu masina pana la Yellowknife (ca nu am cursa directa din Hay River), aproximativ $ 250, si o camera peste noapte in Yellowknife la Super 8, alti $ 200. daca adun si mancarea, cam $120 pe zi pentru 3 oameni timp de 7 zile, precum si benzina in Toronto, pentru masina inchiriata ($200 maxim) rezulta ca m’ar costa $4,610 ca sa ne facem datoria de “romani” si sa votam. si va rog sa luati in calcul ca nu de placere am inclus copilul in distractia asta, ci pentru ca daca o lasam in Hay River cu un babysitter, e putin mai scump decat sa calatoreasca impreuna cu noi. in sfarsit, vreau sa aflati ca datele de 18, respectiv 23 noiembrie sunt nu de moft, ci doar pentru ca atunci am gasit zboruri. n’am nici un chef sa lipsesc o saptamana de acasa daca nu e neaparata nevoie.

deci ba Vadime sau ba Gigi (sau ba Traiane sau Crin sau Mirceo, ca nu’mi pasa cu cine votez), daca pana pe data de 5 noiembrie a.c vreti votul meu, va costa $4,610 si va dau cuvantul de onoare precum si confirmarea scrisa ca pe 22 noiembrie sunt la Toronto si bag buletinu’n urna pentru voi. tot ce trebuie sa faceti este sa donati suma aici, iar eu va asigur ca pe langa votul meu (si al nevestei din prima casatorie ©) va trimit cu DHL’ul chitantele pentru toata calatoria, ca sa nu aveti probleme in contabilitate.

n’ar trebui sa fie o problema foarte mare, zic, mai ales ca aveti niste partide bogate cu membri si mai bogati. ba chiar, ‘nea Gigi, matale din cate tin minte aveai un palat fix langa guvern – ce’nseamna $4,610, factura la curent pe o luna? nota de plata la Maybach la revizie? o nimica toata, nu’i asa. iar daca vreti doua voturi diferite, puteti sa impartiti suma in doua – PRM poate sa doneze, de exemplu, $2,305 si eu votez cu ei, iar nevasta din prima casatorie © poate vota cu PNL daca doneaza ei restul de $2,305. optiuni exista, va’ntalniti voi la Taverna Sarbului si va’ntelegeti cum virati banii.

asteptam cu interes, dar n’o lungiti prea mult ca timpul trece si numa’ maine nu e noiembrie.

EDIT: bagati un ochi si aici: CLICKY. e pe aceeasi tema.

a little taste of Canada

la noi a nins, bineinteles, ca doar de’aia suntem peste paralela 60. in consecinta, se da urmatorul video produs de un copywriter de exceptie, care nu merita impuscat. cu  mentiunea ca unii “au pus botul” si au luat stirea de buna.  nu poti fi genial tot timpul.

s’a rezolvat: nu se poate

cand eram cu totii mai tineri, circula un murphysm haios, exprimare a frustrarilor cotidiene: “Tot ce e bun in viata este ilegal, imoral sau ingrasa.” adevarat pana la un punct, insa daca o lege a lui Murphy poate sa greseasca, atunci ea va gresi. omenirea progreseaza (cica!), apar mereu lucruri noi, minunate, bijuterii de gandire tehnica, practica si inginereasca, si cu asta basta, vine repede o lege a lui Murphy si ne’o trage peste bot, “mars ma la pompa de benzina si fa plinul cu 1.12 dolari / litru, ca mai e de asteptat pana sa ajunga progresul si la tine’n ograda.”

domnul din filmul de mai jos explica foarte clar ca in America de Nord (si in general in orice conglomerat urban din lume) majoritatea traficului este compusa din oameni care se duc si se intorc de la serviciu (commutersi), care in 99,9% din cazuri sunt singuri in masina. atata fum se scoate pe teava de esapament, pentru ca bipezii tre’sa castige o paine, iar in drum spre castigatul painii cara dupa ei tone inutile de fier, restul masinii care nu mai duce nimic util in afara de servieta, ziar si cel mult lunch-bag’ul. acelasi domn povesteste pe urma ca minunea tehnica prezentata in film consuma DOI litri la suta de kilometri, poate atinge 200 km/h, emite numai 50g de CO2 la aceeasi suta de kilometri, ofera confortul unei masini de serie, ocupa spatiu de parcare cat un sfert din respectiva masina de serie si, cel mai important, duce la serviciu un om, adica exact atata cat e nevoie in cele 99,9% din cazurile de care aminteam mai devreme.

Polul Nord sau nu, eu unul mi’as schimba bucuros una din masini cu agregatul respectiv, tentat fiind de consum in primul rand. si ca mine stiu sigur ca ar face alte sute de mii de tree-huggers, precum si metrosexualii tehnologizati din marile orase care sufera de pe urma spatiilor reduse de parcare. e de’ajuns sa dea cativa tonul, restul urmeaza trendul pentru ca se stie, omenirea este o uriasa turma de oi. insa vedeti, ajungem iar la profit si cineva acolo sus nu ne iubeste pentru ca acelasi domn care nu mai conteneste sa laude hibridul produs de firma germana de automobile da cu mucii’n fasole fix pe final: “The SIMPLE concept describes a very futuristic new wehicle segment and won’t go into series production anytime soon.” Evident ca se naste intrebarea, “la ce pizda mamii voastre va mai laudati cu ea atunci”, iar raspunsul nu poate fi dat, pentru ca nu este politically correct sa recunosti ca daca o asemenea masinuta iese pe piata, se duc dracului vanzarile la halitorii de benzina (link, link), care ne fac noua portofelul gros si aduc bonusuri umflate directorilor si directorasilor cimpanzeilor la costum din fruntea companiilor producatoare.

mie mi se rupe in 14 de politically correctness. up yours.

vin vremuri interesante

Bula mergea pe strada cu un sac urias de hartie igienica in spate. se intalneste cu un prieten care il intreaba, “Da’ ce dracu’ faci, ma Bula, cu atata curpapir?” “Ehe”, raspunde Bula, “vin vremuri cacacioase…”

stiu bancul asta de la tata si, marturisesc, e al dracului de valabil in orice context socio-politic. mai nou incepe sa fie valabil si in zona informatiei, unde diversi indivizi au inceput sa faca galagie din cauza ca, in opinia lor, e prea mult continut gratis pe internet, dom’ne. nu retrag ce am spus intr’un articol mai vechi, si anume ca ar trebui sa controlam internetul si sa nu mai lasam orice terchea-berchea sa’si faca de cap pe “intarweburi”. dar cand treaba cu taxele pe continut vine de la unul ca Rupert Murdoch, ba nene – mi se activeaza gag reflex’ul si parca as pune mana si pe ciomag. articolul in toata splendoarea lui poate fi gasit aici: CLICKY

daca cititi cu atentie, veti gasi citate precum “sites such as Google have reaped a fortune from their articles, photos and video“, “content aggregators, such as search engines and bloggers, were also directing audiences and revenue away from content creators“, precum si extraordinara pilda de intelepciune economica “The AP and its member newspapers contend that unauthorized use of their material is costing them tens of millions of dollars in potential advertising revenue at a time when they can least afford it.

trec peste faptul ca am fost catalogat la gramada “kleptomaniac” desi intotdeauna am publicat frumos sursa atunci cand a fost cazul. trec peste faptul ca asa “kleptomaniac” cum ma aflu am incercat (si in 99% din cazuri am reusit) sa prezint numai content original, productie proprie.

inteleg perfect frustrarea unora care muncesc, iar apoi isi vad copiata munca in alte parti fara linkuri si credite. been there, done that, nu doar o data mi s’au furat fotografii sau texte care au fost apoi atribuite altcuiva. insa nici daca eram Murdoch sau Curley (!) nu cred ca ma apucam sa fac spume in public (China, of all places!) si sa amenint ca o sa dea de dracu’ hotii de content.

ce nu’nteleg minunatii in discutie este progresul. reality check, domnilor, lumea nu sta pe loc si n’are sa astepte nimeni masinuta cu ziare cand poate sa dea drumul la computer dimineata. iar copiii iranieni care au postat pentru parinti pe twitter (care nu imi place) si pe bloguri in real-time n’au platit taxe. e drept ca x, y si z muncesc pentru stirile care sunt publicate pe agentii, dar Murdoch, respectiv Curley, nu sunt “putin” multimiliardari? si daca sunt, o fi asa o mare tragedie sa nu ne mai cumparam o casa in Belize si in schimb sa platim angajatii corespunzator? “is costing them tens of millions of dollars” se refera exact la “them”, aia care fac galagia cea mai mare si colectioneaza masini de epoca in lipsa unor alte preocupari.

in ultima instanta, prieteni, exista print-screen. si cred ca minunatele programe de tracking pe care se pregatesc indivizii sa le implementeze nu sunt chiar atat de avansate la nivel de image-recognition. in ce ma priveste, respect copyrightul, intrucat sunt autor de content eu insumi, insa daca vad o stire de importanta mondiala, ceva sine qua non, puteti sa fiti convinsi ca am sa imi bag picioarele in drepturile de autor si am s’o public fara sa ezit, daca de asta depinde viata unui om, pacea unei tari sau dezvaluirea unui adevar. si ca mine sunt convins ca au sa faca si altii. de fapt este chiar indicat, pentru ca altfel dreptul la internet se va obtine nu cu permis de conducere, ci cu viza iar vizele, stim cu totii, sunt acordate de multe ori subiectiv. asa ca, spun, sa filtram accesul la internet dar sa lasam continutul in pace. si sa vedem daca nu exista si alte feluri in care putem sa ne traim viata, fara sa’l pupam in cur pe zeul Profit la fiecare cinci minute. iar intrucat nevasta din prima casatorie ©, care mi’a si aratat dealtfel articolul, spune ca vom ajunge la societatea orwelliana in care unii controleaza si altii executa, va spun si care e consecinta introducerii taxelor pe content. o sa citim cu forta stirile pe care trebuie sa le citim, pe ecranul ATM’ului cand mergem sa scoatem bani. si daca nu o sa demonstram ca am fost atenti la stiri, n’o sa putem scoate banu’ de la automat.

da mai departe.

oameni

scandal

tinichele

global

 

February 2010
M T W T F S S
« Jan    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728