sa fie, sa se gaseasca.
am incercat mai devreme sa ne uitam la un film, respectiv yours truly si nevasta din prima casatorie ©. la ore de maxima audienta si pe canale populare (CTV), treaba asta e putin mai greu de realizat. ca si in romania, la fiecare 5 minute serialul ti’e intrerupt de un “calup de reclame”. de fapt mai corect ar fi sa spun ca ne’am uitat la niste “calupuri de film” inserate in reclama. stiu, e de’a dreptul enervant. am incercat sa citim in timpul commercials’urilor dar nici asta nu merge, ca n’are creierul cand sa se concentreze pe carte si taman cand ti’e paragraful mai drag incepe iar filmul.
ca deja nu se mai face televiziune e un lucru stiut. toate posturile asa-zis “comerciale” (misto scuza!) intoxica audienta cu publicitate in prime time. si uitati’va bine la ce spun, s’a ajuns la situatia ridicola in care proportia dintre continutul util si reclama este 40% (util) si 60% (comercial). da, sunt televiziuni “comerciale” in sensul ca vand spatiu publicitar, dar mai ales castiga parale serioase din aceasta activitate. cum spunea si adriansarbu prin ‘97, cand s’a lansat protv, pe un banner atarnat la misto pe Magheru: “Te uiti si castiG“. si pe masura ce anii trec si lumea nu vrea sa inchida dracului televizorul, o sa avem 30%-70%, pe urma 10%-90% si asa mai departe. da, e posibil sa ne puna ceva in cafea, sa bage subliminale in Grey’s Anatomy sau Six Feet Under si sa nu ne putem dezlipi de Opiul Popoarelor, Cea De’a Doua Religie. ca’ncercam sa ma concentrez la carte la un moment dat – am zis sa vad ce’o sa se intample daca ignor constient filmul – si n’am reusit, jur. cu toate ca era un film care nu ma interesa, ma trezeam din doua in doua minute cu ochii lipiti iar in ecran.
e cu atat mai ingrijorator cand realizez ca mesaje importante trec pe langa mine (chiar si banalul “s’a terminat laptele” sau “trebuie tunsa iarba in curte”) insa receptez televizor chiar daca mi’e rau, chiar daca am febra 39 cu 4 sau sunt un pachet de nervi. as vrea sa am un laborator video si sa studiez frame cu frame continutul emisiunilor, sa vad eu cu ochii mei ca nu’i nimic acolo, ca e doar paranoia mea si ca de fapt sunt un caracter labil. dar ma uit in jur si vad si alti oameni la fel de concentrati, la fel de indobitociti si disperati sa nu piarda “serialu’ ” sau “stirile.” drogati pana’n maduva oaselor, astia’s oameni carora, daca le iei telecomanda, sunt in stare sa bage un cutit in tine. va zic, “ceva” se intampla. pentru ca in esenta adictiile teleastice n’au nici un fundament: daca analizezi scenariul de la, sa zicem, CSI, vezi aceeasi reteta episod dupa episod, iar absurditatile stiintifico-fantastice de genul “masa cu ecran tactil” sau “spectrometru portabil care miroase sangele pe o strada aglomerata din New York” nu mai fac nota discordanta: “daca a spus la televizor, inseamna ca exista.”
nu stiu ce e mai nociv – televiziunea, cat a mai ramas din ea ca spectacol intelectual, sau reclama. nu sunt sociolog, nu studiez stiinte umaniste si mi’e greu sa ma pronunt. stiu insa ca e manipulare la scara planetara. manipulare ca’n 1991 cand ni s’a introdus in creiere ca Saddam “e rau”, “are arme chimice cu care o sa otraveasca trei sferturi de planeta”, si “trebuiesc luate masuri”. acelasi Saddam care a facut pace intre siiti si sunniti, acelasi Saddam care fusese ajutat de americani in trecut si care a ridicat o tara civilizata intr’un desert mereu in conflict, acum devenise dintr’o data rau si a trebuit exterminat. n’o fi fost un sfant, nimeni nu e sfant cand ajunge la putere iar puterea, se stie, ti se urca la cap – insa a facut si niste lucruri bune. cam ca si Ceausescu, pana sa inceapa sa demoleze romania.si cu toate astea, am tinut toti (cei mai multi) partea americanilor in razboi, si ne crestea pulsul la 250 cand arabetii mai tranteau cate’un Apache de pamant.
si acum sa incerc sa fac legatura cu ce’am vrut sa zic de fapt.
fiind “criza” si foarte la moda sa discuti de “gigantii industriei auto” care “au dat faliment”, pe toate posturile nord-americane ruleaza non-stop reclama dupa reclama dupa reclama dupa reclama la Ford, GM si Chrysler care incearca din rasputeri sa scape de parcul auto produs in exces. din cauza asta, un truck pe care il cumparai anul trecut cu 52 – 55,000 CAD, poate fi gasit acum cu 27 – 31,000 (Google F-150 si va lamuriti singuri). intamplator, treaba se suprapune cu faptul ca suntem in cautarea unui truck noi insine. second-hand, ca dupa casa, rate la masina si altele pe langa, nu mai putem sa ne permitem inca patru roti noi.
de ce e important? pentru ca de doua luni intoarcem pe toate fetele problema truck’ului si mai ales dezbatem cum putem sa facem sa gasim un truck bun, ieftin si care sa nu ne bage (si mai tare) in datorii. in doua luni, am trecut prin faze de genul “bun, asta e masina, hai s’o luam”, sau “stii ceva? e clar ca nu ne putem permite, hai s’o lasam balta” si in cateva randuri ne’am si ciondanit pe tema asta. pentru ca oricine are, nu’i asa, macar din cand in cand o cearta despre bani. se spune ca face bine la ten.
cel mai greu ne’a fost atunci cand ne hotaram ca n’are rost sa mai luam un truck. pentru ca amandoi cadeam de acord ca ar fi prea mult, si imediat dupa aia dadeam drumul la televizor. incepeti sa intelegeti unde bat? foarte linistiti, gandeam ca ne uitam ca orice cuplu dupa 8 ani de casatorie, na, la un film… si cand colo, Dodge Ram. sau F-150. sau GMC Sierra. si iar incepea discutia… eu repede cu laptopul, sa ma mai uit ce a mai aparut la dealeri pe site, ea repede cu laptopul, sa faca finantele si sa vedem daca ne’ajung banii. si’apoi iar discutii, si iar cearta. si n’avem bani. si gaseam un truck “pe care ni l’am fi putut permite”. si cand sa sunam la dealer, … “da’ stai, mai bine nu, ca iar facem datorii.”
sincer, nu ma intereseaza cu cine si’o trage Meredith Grey sau daca neurochirurgul a luat’o pana la urma de nevasta. iar apetitul pentru film noir si mai ales seriale noir mi’a murit demult, cam din perioada in care am remarcat ca daca ma uit seara la seriale politiste imi moare si erectia. ca trebuie sa fii un pic cretin daca mai esti in stare sa iti regulezi femeia dupa ce’ai vazut intestine pe masa de disectie, creieri imprastiati pe trotuar si viermi iesind din nasul cadavrelor. ma deranjeaza insa ca indiferent daca am erectie sau nu, in afara de Cartoon nu prea mai am unde sa ma uit pe sateliti fara sa mi se bage pe gat ceva, de la truckuri la detergenti si saltele. am senzatia ca nu sunt singurul cu problema asta. si nu conteaza ca am copilarit in comunism, unde privatiunea era la ordinea zilei. ar trebui sa fiu obisnuit cu putin, si totusi sunt afectat grav de consumerismul nord-american. ramasita de IQ mai trage din cand in cand semnalul de alarma, si chiar daca nu ma pot opri din cumparat intotdeauna, apar intrebari sau postari pe blog, de genul celei de fata: ce dracului ne pun astia de fapt in seriale?
suntem prea proaspeti in America de Nord ca sa ne consideram niste “cazuri” “irecuperabile”. cunosc femei, casnice dealtfel, care isi petrec trei sferturi din zi la teleshopping, cu cartea de credit intr’o mana si telefonul in cealalta. cumpara tot ce n’au nevoie si apoi, de doua ori pe vara, fac “yard sale” si vand in pierdere tot ce’au cumparat. cunosc si oameni care mananca doar semipreparate pentru ca nu isi pot permite un fruct proaspat. pe astia, ultimii, nu i’a lovit reclama din simplul motiv ca n’au bani sa isi permita The American Dream. lor le ramane berea ieftina, NFL, NASCAR, NBA si NHL. pane et circenses made in the U.S.A… sau Canada, dupa caz.
nu ma’ntelegeti gresit. nu regret c’am plecat si daca imi zice vreunul “na, ti’a trebuit America”, sa afle ca America nu e doar in reclamele bagate cu sila pe televizoare – asa ceva aveam si’n romania. ma multumesc doar sa constat ca e o molima care’a lovit peste tot pe unde au acoperire satelitii de televiziune. si ma intreb foarte serios ce se poate face, pentru ca sa scoti televizorul din priza nu e o solutie. zici ca lasi serialele, te duci la cinematograf si inghiti un sfert de ora de reclame. la supermarket, reclama curge din televizoarele atarnate pe tavan. iar aici, in Canada, la Safeway (care e un fel de Billa canadian) casele de marcat ruleaza reclame in loc de screensaver, daca sunt inchise. de metrouri si autobuze nu mai vorbesc, ca si alea sunt pline. in Hay River suntem ceva mai feriti, ca e prea frig si le ingheata panourile daca le monteaza afara. insa de cate ori mergem la Edmonton, sau la Yellowknife, imi fac ochii ca bila de flipper daca fac greseala sa nu ma uit doar pe unde merg. e posibil sa fim condamnati, noi, toata specia “civilizata”. si e foarte posibil sa asistam in curand la sfarsitul civilizatiei “occidentale” care se va prabusi in ea insasi din cauza de prea multa reclama si consumerism exagerat. insa puteti sa stati linistiti – daca va veni acel moment, el va fi transmis in direct la televizor. si mai mult decat atat, transmisia va fi sponsorizata de Coca-Cola si Ford.
August 22nd, 2009 at 10:22 am
dragul meu… in primul rand, daca un semnezi poza cu televizorul sau un spui de unde o ai, amicul Dudau o sa-ti arate obrazul (you’ve been warned!). in al doilea – si cel mai important – rand, iti spun ca ai dreptate cu ce zici matale aici, cu reclama si cu dependenta de tubul catodic (sau cristalele lichide, ca esti mai avut ca noi…). nu ca vreau sa ma laud, dar eu nu m-am mai uitat la tv asa, consistent, de cel putin 3 luni. ma uit maxim o ora, la un serial DACA IL NIMERESC, niciodata nu-l pandesc. daca n-am ce vedea, ma culc sau ma duc la calculator. pentru partea cu dependenta, eu am gasit solutia: internetul! chiar daca si aici e multa reclama, macar pe net pot sa-ti alegi tu programul, poti citi / vedea / asculta ce vrei TU. vreau sa cred ca decizia de a cumpara ceva nu o iau uitandu-ma la tv / internet, ci ca sa acopar o nevoie (vezi masina, casa, hainele, mancarea, electronice… samd). sau poate ma insel…
August 22nd, 2009 at 12:52 pm
intrebarea din spatele intregului post este de fapt, cum se creeaza dependenta si cum se creeaza nevoia. nu stiu daca cei responsabili sunt constienti de artificialitatea procesului, daca sunt imi scapa metodele iar daca nu sunt ma ingrijorez pentru ca s’a ajuns la un fel de psihoza mondiala. uita’te cat de imbecile sunt reclamele la pasta de dinti de exemplu. si cu toate astea, sunt efective pentru ca intri in farmacie si cand te uiti la oferta de pasta de dinti, in cap iti zornaie “aquafresh-in-trei-culori” sau “asociatia doctorilor stomatologi”.
nu’s mai avut. e doar altfel organizata societatea aici. iar poza o am de pe ‘net… ce, e poza lui? sa spuna, ca o semnam, nu’i bai.
August 22nd, 2009 at 7:23 pm
Personal nu am probleme cu televizorul pt ca nu am facut abonament la cablu. Ma uit la tv cel mult 2 ore pe saptamina.
Nu stiu ce sa fac in privinta cumparaturilor pt ca am in casa multe lucruri care imi pareau utile la magazin dar nu le-am folosit niciodata.
Sfat util… nu te baga la rate.
Singurul credit bun e cel pt casa deoarece casa nu isi pierde din valoare niciodata
August 22nd, 2009 at 9:51 pm
Haha, Karl… “Casa nu isi pierde din valoare niciodata”. Pui pariu? Hahahahahaha. Explica-le asta americanilor dar si romanasilor.
In alta ordine de idei, ca nu asta m-a determinat sa dau cu replica, Andix tata, daca te mai cacai mult, o sa iti poti lua pe degeaba camionul pe care ti-l doresti intrucat nu va mai fi petrol… Cel putin asa umbla zvonurile.
In alta si iar alta ordine de idei, pe insule m-am dat cu un Citroen C3 inchiriat si care, “sorpresa”, halea mai mult decat Mercedesul meu E270!!! Pai, sa nu te c$%%$ in ea de politica de economie???
Ce dilema frate!
Kafka!
August 22nd, 2009 at 11:13 pm
@Adrian: stim cu petrolu’, se zvoneste de ceva vreme. ar face bine sa gaseasca o solutie alternativa, ca altfel mii de comunitati de’aici din Nord au sa moara. la propriu. dar intre noi fie vorba, camioanele alea consuma si ele cam tot cat Mercedesu’ tau.
August 23rd, 2009 at 1:44 am
De ce nu incerci sa nu te mai uiti pur si simplu la TV, cum zice si Zalex? Daca vrei filme, concerte de muzica, etc, iti inchiriezi cd-uri…
Cred ca ar fi bine si pentru copii, in general, sa nu ia de la parinti obiceiul de a sta tintuiti ore in sir in fata tv-ului… zic si eu. Mai ales acum vara, mai ales daca ai o casa cu gradina, daca ai o bicicleta, trotineta, role sau doua picioare bune de mers. Sau daca ai posibilitatea sa iti cumperi o carte, o revista sau sa citesti pur si simplu pe internet.
Postul tau e subtil si am impresia ca suna ca dracu “sfaturile” astea, insa la mine functioneaza. Daca in Ro si in prima perioada de Ca ma mai uitam la tv(si din considerente de invatat limba), de vreo 2,3 ani il deschid rar.
Cat despre camion, eu nu as avea unde sa parchez asa ceva si nici nu mi-as dori sa il conduc. Probabil ca voi aveti absoluta nevoie.
Din posturile tale imi dau seama cat de diferita e Canada de la un capat la altul. La mine in bloc de ex, nu vezi mai mult de 2 SUV-iuri in parcarea cu cateva sute de masini, ca si pe strazile cartierului. In schimb vezi biciclete, trotinete, copii si catei atasati. Mai vezi oameni care fac jogging, tenis sau orice alt sport. Soacra mea are 70 de ani si face inca ski alpin si 30,40 km intr-o zi cu bicicleta…
Asadar eu nu cred in conspiratii mondiale, ci cred ca oamenii sunt mult rea comozi si ca in loc sa caute pasta de dinti de care au nevoie si sa citeasca ingredientele pe cutie, o cumpara pe aia “testata” de altii pentru ei. Apoi se plang ca le cad dintii…
August 23rd, 2009 at 7:06 am
Dă-l încolo de TV, dacă am putut eu renunţa la el, la tine e şi mai simplu. Ai PVR, DVR şi alte “R” la dispoziţie, mai trânteşte-ţi un divais care să redea divx/mkv, descarcă-ţi sezoanele/episoadele din serialul tău preferat şi le urmăreşti când ai chef, cum ai chef, câte ai chef, fără nici o reclamă. Activitatea de a “sta şi a beli ochii la TV” este una foarte uşoară şi care nu presupune deloc efort, de-aia e aşa populară… un hobby presupune afinitate spre subiect şi perseverenţă, studiu, normal că par mai dificile în comparaţie cu “shutdown-ul la creier” din faţa TV-ului.
August 24th, 2009 at 2:56 am
aici in romania s-a descoperit o chestie tare: daca vrei sa vezi filme fara reclame, le “davlodezi” moca de pe net. si daca nu te satisface pe ecranu de laptop, le poti baga in home cinema, la care s-au redus preturile ceva de speriat – am vazut io niste reclame.
August 24th, 2009 at 3:16 am
@io: aicea’n Canada s’a descoperit o chestie si mai tare: internet limitat, oferit de o companie care detine monopol. beat this.
@Vaxxi: tot asa
in plus… se vede ca nu esti casatorit. nevasta din prima casatorie ©, pe de alta parte, poate sa confirme ca am hobby’uri. partea proasta este ca hobby’urile mele ustura la portofel (andix.org e doar _un_ exemplu.)
@Cora: treaba cu camionul din pacate e o necesitate. cel mai apropiat Wal-Mart este la 550 de kilometri, si e cam un sfert din ce stii tu ca trebuie sa fie un Wal-Mart. in bietul Escape nu incape tot ce ne’am dori sa luam la un drum intr’un oras mare. si’asa il abuzam in rarele excursii. in plus, gandeste’te ca noi conducem pe gheata sau zapada 7-8 luni pe an si nu vedem asfaltul. 4×4 este necesitate, nu lux. din motive pe care nu vreau sa le discut aici ca tin de alte etnii si traditii, in NWT nu “se da” cu nimic la deszapezire. cel mult se trece cu plugul, numai bine ca sa se faca polei in loc de zapada batatorita. mi’as dori un Hybrid, insa la -40 bateriile care’l propulseaza se duc dracului. cand am intrebat la reprezentanta (fiind eu proaspat aterizat in NWT) de ce nu aduc masini Hybrid, au ras de mine si cu curul…
August 24th, 2009 at 10:48 am
Uuu, chestia aia cu monopolul la net sună (și cred că și este) foarte nasol. Hobbyuri mai ieftine atunci, muncă prin casă, un instrument muzical, fabricarea de “artisan art” … orice numai televizor, care e doar mâncare premestecată (că deh, știrile curate gen BBC sunt greu de digerat prin propriul neuron, și mai bine apelăm la Fox News în cazul ăsta). Iar de reclame, stai liniștit, se poate și mai rău de-atât (product placement în filme, anyone?)
August 24th, 2009 at 11:46 am
Canada are cele mai ridicate si ridicole preturi la telefonie mobila, internet si internet mobil. daca in orasele mari treaba nu e atat de tragica fiind mai multe alternative (implicit si posibilitatea sa gasesti deal’uri bune sunandu’ti providerul si spunand ca te muti la altii daca nu ti se da ce vrei), in zonele izolate e dezastru. la noi de exemplu o singura firma ofera telefon fix si internet. platim aproximativ $80 pentru 20 Gb / luna (precum si telefonul separat), si in “marinimia” lor ne’au anuntat ca au sa ne ridice cota la… 30 Gb. optiune de abonament nelimitat NU exista, iar “high speed” la ei inseamna 5 kps. sunt mai multi factori care duc la asta, unul fiind zona si clima. dar scandalul e imprastiat in toata tara, unde chiar si in big cities userii sunt extrem de nemultumiti de preturile ridicate si serviciile proaste (mai ales la orice inseamna mobil). cei 3 provideri de servicii mobile fac lobby sa nu se deschida piata, si de ani buni le merge. iar guvernu’ tine cu ei. ne ramane doar sa ne uitam in sud, peste gard, la americani, si sa balim la serviciile lor.
August 24th, 2009 at 1:12 pm
Mda, avantajele şi dezavantajele locuinţei în aer liber…
Apropo de reclame, că mi-am amintit: pe Turkish doar asta au difuzat tot zborul de 2500 km, numai reclame. Şi nu de alta, da’ mai erau şi doar în turcă!
August 24th, 2009 at 3:34 pm
@Andix, am inteles perfect, nici macar nu imi imaginam…
Am sa-ti pun o intrebare tampita – nu va ganditi ca la un moment dat sa va mutati in alt colt al Canadei, unde macar se da cu sare(nu in ochi)? Stiu ca abia v-ati luat casa… da’ macar mai tarziu…