sarma, scotch si maple syrup

la noi in targ exista o benzinarie si doua gas-bar’uri. cand zic benzinarie, va ganditi la 4 pompe si o spalatorie. gas bar inseamna ceva mai mult pe langa pompe – cafea, sandwich’uri, dulciuri si niste frigidere cu racoritoare. unul dintre gas bar’uri, o afacere foarte profitabila dealtfel, a trecut in ultimul an prin trei proprietari. grecul care’l deschisese a plecat in Sud, asa ca l’a vandut la Carter Industries care la randul lor l’au vandut unui coreean (sa’i spunem Kim) luna trecuta. nimeni nu stie de ce a vandut Carter afacerea, intrucat in zilele proaste incasarile zilnice erau de aproximativ 20,000 iar in cele bune ajung pana la 50,000. dar a vandut’o, si mai mult decat atat, Kim si’a adus toata familia aici sa arate orasului cine’i noul proprietar. basca, ziarul local a facut articol cu el, sa stie lumea de un’sa il ia.

coreenii, alaturi de indieni (indienii din India) tin in general convenience stores in Canada. in Vancouver aveam un 24/7 la coltul strazii caruia’i spuneam senini “La Chinezu’” si dupa 6 luni de locuit acolo, in ziua plecarii, proprietara mi’a zis ca e din Coreea. stiu, prejudecati de caucasian, “toti sunt la fel.” si chiar sunt, dintr’un anumit punct de vedere: desi nu se scalda in bogatie aparenta, sunt foarte stricti cu angajatii, platesc ingrozitor de prost si la ei vezi mereu marfurile cele mai ieftine – cantitate in detrimentul calitatii. si nu e neobisnuit, in conveniences din Canada, sa gasesti cate o napolitana expirata sau o cutie de suc cu praful de trei degete prin rafturi. ca nici curatenia nu’i da afara din casa.

dar vorbeam despre Kim si gas bar’ul lui. noi am aflat din ziar ca s’a intamplat tranzactia, apoi am plecat la Yellowknife unde am schimbat masina si era cat pe’aci sa schimb si nevasta, la Stanton Hospital, cu o leguma. ceea ce din fericire nu s’a intamplat, adica nevasta e intreaga si sanatoasa. dar ne’am intors din Yellowknife si am oprit la Rooster (ca asa se cheama gas bar’ul) sa iau tigari. acolo am constatat cu uimire ca benzina, pe care o pusesem la plecare cu 110.4 centi/litru se facuse la Kim 115.9 . am injurat copios “porcii” care au scumpit benzina si am condus mai la vale, catre Esso si Super A, sa vad care’i treaba si pe’acolo. traditional, in Hay River, intotdeauna Esso tine benzina cu 5 centi mai scumpa decat Rooster si Super A. in plus, Esso are “full service”, adica daca bagi gaz de la ei, ti se spala parbrizul si in loc sa te tii singur de pompa, un nepotel are grija sa alimenteze pentru tine. de unde si sporul de 5 centi/litru.

surpriza. Esso avea in continuare 110.9 iar Super A, 110.4. apoi mi’am amintit ca la Rooster era pustiu – dar complet pustiu, nici o masina in parcare, nici o masina la pompa. si tigari mi’am luat tot de la Super A, pentru ca Kim m’a ignorat complet cand am intrat la el in pravalie. era ocupat sa vorbeasca la telefon, fiind si singur la tejgheaua unde in mod normal erau 4 vanzatori simultan. si cu asta mi’a picat fisa – coreeanul a vrut sa isi scoata parleala cu investitia din prima zi, saltand pretul la benzina. iar concetatenii mei, intr’un gest de solidaritate cum rar se intampla sa vezi vreodata, l’au taxat instant refuzand sa mai cumpere orice de la el.

peste niste zile, am iesit noaptea, iar, dupa tigari. si ceva benzina ca ramasesem fara. si am zis ca nu strica o tura pana la Rooster, sa vad daca si’a bagat Kim mintile in cap. si le bagase. pe firma scria frumos 110.4 iar la tejghea era unul din angajatii vechi. am platit 20 de dolari benzina, plus tigarile pe langa, si’am schimbat o vorba cu omul ca v’am spus, traim intr’un oras mic si ne cunoastem toti cu toti, macar din vedere daca nu si din auzite.

“Si cum e cu noul management?”

“Eh,” a raspuns el zambind, “ne’a angajat din nou, pe toti.”

“Cum adica v’a angajat din nou pe toti? V’a dat afara sau ce?”

“Nu stii povestea?” s’a mirat sincer omul. “Sub ce piatra ai stat ascuns?”

nu stiam povestea, fusesem la Yellowknife unde avusesem parte de povestile mele, asa ca dupa ce am pus benzina ne’am dat mai la umbra si l’am ascultat bucuros, pret de o tigara. nu strica sa mai afli o barfa. altfel n’aveam ce sa scriu aici.

“Cand a venit coreeanul si a luat in primire, a insistat sa aduca un ATM, desi nu i’l ceruse nimeni. Asa ca a bagat ATM’ul in pravalie, si pe urma m’a pus sa schimb pretul la benzina. Evident ca am inceput sa rad, si cand m’a intrebat de ce rad i’am spus ca o sa vada si singur. Bineinteles ca nu radeam numai eu, radeau toti colegii asa ca ne’a dat pe toti afara. Normal ca s’a enervat, dincolo e full service mai ieftin si el scumpeste. Dar a zis ca stie el mai bine cum se fac afacerile. S’a urcat singur cu scara pe firma si a schimbat pretul, apoi a spus ca n’are nevoie de angajati si noi i’am raspuns ca nici n’o sa mai aiba, ca o sa vorbim in oras sa nu se mai angajeze nimeni la el. Dupa cateva zile a venit in freza si a inceput sa ne sune acasa pe fiecare, sa ne roage sa ne intoarcem la lucru, ca numa’ el si cu nevasta’sa nu puteau sa tina Roosterul deschis 24 din 24. Asa ca ne’am intors, dar inainte de asta am vorbit intre noi si am stabilit ca ne intoarcem numai daca ne creste salariul de la 9 dolari pe ora, la 12.”

“Si?”

“Si acum am 12 pe ora. Plus spor de noapte.”

September 14th, 2009 | Tags: andix, benzina, benzinarie, bipezi, frustrari, Kim, pret, scandal, scumpire | Category: Canada, cazmale | Subscribe to comments | Leave a comment | Trackback URL